Și tare frumos a mai început anul acesta! Aveam atâtea planuri mărețe, gândite până în cel mai mic detaliu și atâtea visuri de îndeplinit. Pusesem pe harta călătoriilor câteva destinații iubite de întreaga familie. Pentru unele aveam și biletele de avion achiziționate și cazările făcute. În plan profesional urma un an cu multe emoții. Final de drum pentru copiii mei cei dragi, campionii cu care mi-am retrăit copilăria timp de cinci ani frumoși, cinci ani care vor rămâne întipăriți în inima mea de dăscăliță. Apoi, început de drum alături de o nouă familie dornică să învețe, să evolueze, să crească. Urma clasa pregătitoare.

Se întrevedea un an plin. Ce a ieșit până la urmă? Hmmm, a ieșit o poveste pe care aș transforma-o oricând în subiectul unei cărți. De ce? Pentru că anul acesta care tocmai se încheie și care a așezat pe umerii omenirii o provocare greu de înfruntat, m-a forțat să trag de mine și mi-a demonstrat că nu există nu se poate.

2020, anul în care mi-a fost frică

Oare cui nu i-a fost frică? Eu, recunosc că am fost destul de panicată atunci când s-a declanșat pandemia. În primele săptămâni am simțit că am intrat într-un război care nu poate avea decât un singur învingător și nu eram eu acela. Trei luni de stat în casă, trei luni de întrebări dureroase, trei luni de nesiguranță. Totul se învârtea în jurul unui inamic necunoscut, un inamic perfid și necruțător. Tare greu a fost!

De ce nu mai e? Ce s-a schimbat? Acum, chiar dacă virusul acesta a rămas la fel de periculos, am înțeles că stă în puterea mea, în puterea noastră să fim noi cei care învingem. Am dat frica pe încredere și nesiguranța pe responsabilitate. Nu a fost ușor, dar a meritat. Sunt mai puternică și mai conștientă de ceea ce reprezint eu în această nouă realitate.

Cât despre cei care, în acea perioadă tulbure, mi-au trădat încrederea, au dat bir cu fugiții și au călcat în picioare omenia, nu mai am cuvinte. Am scris în primăvară un articol în care mi-am vărsat amarul. Cred că e suficient…

2020, anul în care m-am reinventat

Nu de puține ori am fost pusă în fața unor situații care m-au obligat, prin natura lor, să mă adaptez. Am făcut-o de fiecare dată în mod elegant și onorabil. Anul ăsta îndărătnic, însă, nu mi-a mai lăsat răgaz să mă adaptez așa cum o făcusem de fiecare dată, în stilul și în ritmul meu. A fost mai degrabă în stilul ”acum și repede”.

Din martie am trecut la ”școala online”. Chiar dacă aceasta a fost obligatorie abia din aprilie, eu am furat startul și am început mai repede. Faptul că în toată acea perioadă extrem de grea am fost zilnic alături de elevii mei m-a ajutat să rămân cu capul pe umeri. Ba mai mult, statul meu acasă a căpătat un nou sens. Nu mă mai ascundeam de virusul care circula nestingherit în toată lumea ci deveneam un liant între copii și școală. Ne-am sprijinit reciproc.

Cine crede că un dascăl obișnuit să împărtășească învățătură în mijlocul elevilor săi, cu creta într-o mână, cu cartea în cealaltă și cu ochii ațintiți asupra sufletelor care i se deschid în față, poate trece cu ușurință la școala din spatele ecranului, se înșală amarnic. Mi-au trebuit câteva zile să mă deslușesc cum să mă văd cu cei mici. Atâtea platforme, atâtea informații noi, prea multe de digerat într-un timp foarte scurt. Apoi, au urmat ore și zile de vizionat tutoriale care să mă ajute să găsesc resurse potrivite pentru ”școala de acasă”. Aveam momente în care simțeam că intru în impas, că ceea ce fac nu e de ajuns sau că  nu reușesc să trec dincolo de ecran. Acum, la zece luni de la prima experiență de predare în sistem online, spun cu mâna pe inimă că nimic nu e imposibil. Da, m-am reinventat!

2020, anul turismului în România

În lunile în care am stat în casă am transformat balconul apartamentului în locul meu secret de visare. Priveam zilnic la dealurile care mărginesc orașul meu și îmi imaginam că le cutreier, că simt iarba moale sub picioare și că inspir cu toată puterea frumusețea naturii. În acele momente mi-am promis că după ce voi putea din nou să călătoresc, voi transforma anul 2020 în anul turismului în țara mea. Zis și făcut.

Începând cu luna iunie am cutreierat România în lung și în lat descoperind nu mai puțin de 54 de destinații, de locuri magice care m-au făcut să fiu mândră că sunt româncă. A nu se crede că nu eram, însă acum am și cu ce argumenta celor care cred că dulcea noastră țară nu poate oferi toate elementele pentru o vacanță memorabilă. Așa că, toată vara și toamna deopotrivă am făcut și desfăcut bagaje săptămânal. Unii ar spune că am călătorit mult. Eu aș spune că a fost puțin în raport cu dorința mea de mă hrăni cu frumusețea astei țări. Mi-a fost dor de ea!

Pe lângă faptul că la fiecare ieșire pe meleaguri mioritice descopeream locuri de o frumusețe rară, am avut ocazia să cunosc niște oameni de pus la rană. Oameni care m-au primit în ”casa” și în sufletele lor cu atâta ospitalitate, încât i-am trecut cu litere de aur în amintirile mele dragi.

Nu aș putea spune unde mi-a plăcut cel mai mult sau care zonă  mi-a rămas la suflet. Peste tot pe unde am umblat am avut parte de experiențe unice. Și totuși, cel mai frumos apus l-am trăit în Săliștea Veche, în județul Cluj. Cea mai intensă experiență gastronomică a fost cea din Crișan, în Deltă. Cea mai frumoasă cazare a fost cea din Vișeu de Sus, Maramureș. Iar locul unde m-am simțit ca acasă și am avut senzația că sunt îmbrățișată atât de oameni cât și de natură este frumoasa Țară a Dornelor.

2020, anul munților  

Nu știu alții cum sunt dar eu când urc pe munte simt că ating cerul și cerul mă atinge pe mine. Recunosc faptul că până anii trecuți nu prea mă avântam să urc pe munți pentru că aveam impresia că nu voi reuși. Deși îmi doream să trăiesc astfel de experiențe nu cutezam să încerc. Însă, după experiența de neuitat din Bucegi (2018) și ascensiunea pe Vârful Toaca (2019), am spus răspicat că vreau și că pot. Astfel, am transformat anul 2020 în anul în care muntele mi-a devenit prieten. Și ce prieten….

Nu aș putea compara cu nimic acea trăire simțită cu toată ființa atunci când ajungi sus și între tine și cer nu mai este nimic. Uiți pe dată tot efortul depus și te faci una cu muntele. Îl auzi cum freamătă, cum trăiește și îl vezi în toată splendoarea lui. E unic.

Codrul Secular Slătioara, Pietrele Doamnei din Munții Rarău atât vara cât și iarna, Poteca tematică 12 Apostoli din Munții Călimani, Vârful Giumalău, Vârful Rarău, Popii Rarăului, toate sunt poveștile mele din 2020. Nu aș putea alege care ascensiune e preferata mea, care a fost cea mai spectaculoasă sau care mi-a forțat limitele. Fiecare traseu a avut câte puțin din toate dar a fost unic și a reprezentat o lecție pentru mine. Cea mai importantă a fost aceea că limita sunt eu. Ceea ce pot să spun este doar că abia aștept să urc iar!

2020, anul în care am redescoperit Bucovina

Că Bucovina-i un colț de rai, o știe oricine. Dar oare toată lumea știe că Bucovina e o stare de spirit care trebuie trăită cu sufletul deschis. Oare tot românul a aflat că Bucovina este povestea spusă de bătrânii cu ninsoare în plete și foc în inimă, de copiii cu inelușe de aur zvârcolite pe tâmple, de fetele aprige și oacheșe și de flăcăii frați cu armăsarii țintați. Ca o flacără care luminează ochii și învăluie sufletul, mândra Țară a Fagilor e un spirit care trăiește de veacuri și cu niciun chip nu are de gând să pălească. Cine ajunge pe aste meleaguri și inspiră voinicește aerul pur și vindicător, se îmbătă cu această viață orânduită de Dumnezeu, între cerul incredibil de albastru, munții falnici, brazii bătrâni, florile perlate de roua dimineții și râurile repezi.

Și ca această poveste să nu se piardă și să fie cunoscută în toate zările, am creat cu Dragoș grupul Vacanță în Bucovina. Mulți oameni frumoși s-au strâns în jurul lui într-un timp relativ scurt, peste 11 mii. O minunăție de proiect! Și e abia la început.

Anul proiectelor Tarabei

Din dragoste pentru călătorii și pentru frumoasele meleaguri care-mi sunt casă s-au născut câteva proiecte. Că s-au materializat printr-o filmare TV, un articol într-o gazetă care promovează ecoturismul în Țara Dornelor sau diverse colaborări cu pioni principali din turismul bucovinean, toate sunt motiv de mândrie.

Și, dacă tot vorbim despre mândrie și despre acea mulțumire sufletească apărută atunci când simți că ceea ce faci, faci bine și ești apreciat, pagina Taraba cu amintiri a ajuns la peste 11 mii de urmăritori. Mulțumesc, dragii mei cititori!

Anul familiei 

2020 a fost anul în care cuvântul familie a fost pe buzele tuturor. Pentru mine a fost anul în care am văzut, am simțit și am iubit familia altfel decât am făcut-o până acum. ”Noi trei” a devenit un univers în care nimeni și nimic nu poate pătrunde neinvitat. A devenit forța care m-a ridicat atunci când simțeam că nu mai pot, curajul atunci când îmi era frică și liniștea atunci când zbuciumul îmi dădea târcoale.

Ne-am acordat mai mult timp nouă, ne-am ascultat mai mult unii pe alții și ne-am ”unit” dorințele. Ce-a ieșit? O familie fericită și o redecorare a casei dorită de ceva vreme dar amânată mereu pe motiv de….lipsă de timp. Ei bine, timpul nu a mai fost o problemă.

Și pentru că timpul a fost atât de darnic, am profitat cât am putut de el. Am văzut filme frumoase, filme siropoase și filme care merită povestite. Am cumpărat și am citit cărți cu o poftă nestăvilită. Să tot fie vreo 20. Tare mi-a tihnit! Am făcut pe hârtie vreo 400 de fotografii și le-am ordonat pe zile, luni și ani. Îmi doream asta de mult timp. Acum sunt tare mândră de albumele mele. Ei, să nu uit de noua mea pasiune, prăjiturile!

Final de an   

2020 a ajuns la final. Ce an! Am trecut de la extaz la agonie și apoi iar la extaz. Am avut parte de un uragan de trăiri, unele greu de stăpânit și altele mângâiere pentru suflet. A fost un an al provocărilor, al reinventărilor și al timpului dăruit de timpurile trăite. A fost ușor? Nu, nu a fost. Dar, s-a terminat. Ce urmează? Un alt an, altă poveste, alte provocări, aceeași….eu.

Așadar, primiți-l pe 2021 cu încredere și speranță! Dați frâu liber dorințelor, oricât ar fi ele de nebunești, simțiți cu toată inima, zâmbiți cu toată ființa și, cel mai important, fiți voi înșivă. Secretul unui an de poveste? Limita sunteți voi!

Hai să fim bine! La mulți ani!

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here