Și uite așa, a mai trecut un an! Privind în urmă, îmi dau seama că a fost unul plin de povești frumoase, intense, colorate și emoționante. A fost un an al aventurilor memorabile, al experiențelor care-ți rămân pe vecie tatuate pe suflet și al dorințelor împlinite. Deși, vremurile nu au arătat îngăduință, se pare că 2021 a fost până la urmă un an de poveste. Cum s-a întâmplat asta? Simplu! Nu am renunțat să visez, să iubesc, să copilăresc, să râd cu poftă, să creionez planuri îndrăznețe și să îmi așez în agenda roșie toate dorințele mele. Nu vă speriați, nu au fost multe, doar vreo 20.
Răsfoind ”paginile” blogului îmi dau seama că toate călătoriile din 2021 au reprezentat, de fapt, momente dintr-o lecție importantă. Ce am învățat? Am învățat că nu există ”nu se poate”, că ”limită” e doar un cuvânt în dicționar și că dorințele nu sunt altceva decât scântei care încălzesc sufletul și fac viața mai frumoasă.
Așadar, nu vă cenzurați dorințele, chiar dacă par imposibil de îndeplinit! Eu nu am făcut-o și pot spune că, lista mea presărată cu visuri și trăiri mi-a transformat anul ce tocmai a trecut într-o adevărată odisee.
Experiența unui răsărit pe Rarău
La începutul anului 2021 mi-am dorit cu ardoare să dau binețe soarelui cocoțată pe crestele Masivului Rarău. E o experiență cu adevărat unică, fiind momentul în care culmile semețe se dezvăluie în toată splendoarea lor. Acolo sus, am simțit că muntele m-a cuprins cu toată dragostea, m-a dezmierdat cu un spectacol unic și, împrăștiind în cele patru zări toată liniștea din lume, a creat un cadru de poveste. Cum să nu te îndrăgostești de acești uriași cu tâmple înzăpezite! Citește povestea aici!
Cu snowmobilul pe crestele Munților Călimani
”Eu, iarna și muntele”, acesta poate fi titlul unui roman de dragoste. Și ce dragoste, ce pasiune, ce frumusețe! Mi-e greu să mă despart de cele două minunății ale naturii, cele două experiențe care ating adâncimea sufletului. Ei bine, în 2021 am pecetluit legătura noastră printr-o experiență de neratat, mergând cu snowmobilul pe crestele Munților Călimani.
Nu am mai mers niciodată cu snowmobilul și aveam ceva emoții. Se pare că nu aveam motiv. Întreaga experiență m-a lăsat fără cuvinte. Nici nu ai cum să mai spui ceva la vederea naturii care se dezvăluie treptat, în toată splendoarea și sălbăticia ei. Pe durata întregii călătorii am simțit, pur și simplu, cum vibrez în ritmul muntelui și în ritmul pădurii aflată în stăpânirea iernii. Citește experiența aici!
Harghita, poveste trăită în două anotimpuri
Tare-mi place Harghita! Fiecare călătorie pe aste meleaguri s-a terminat cu dorința de a reveni. Astfel, anul ăsta am scris povestea acestor minunate locuri în două capitole, unul primăvara și altul vara. Nu mă puneți să aleg care experiență a fost mai frumoasă sau mai intensă. Nu aș avea cum, atâta timp cât ambele călătorii s-au lăsat cu amintiri memorabile și experiențe fabuloase. România e, pe drept cuvânt, magică!
Cu bobul la SkiGyimes
Ați fost vreodată cu bobul? Vă spun eu, e tare de tot! Dorința mi s-a îndeplinit mai repede decât credeam. În țară sunt mai multe locații unde poți avea parte de această experiență, însă eu am trăit-o într-un cadru de poveste, acolo unde Harghita și Bacăul își dau mâna. Pista de bob de la Lunca de Sus, a devenit în scurt timp o atracție pentru turiștii care vizitează zona Ghimeș sau pentru cei care își doresc să încerce ceva nou.
Indiferent de anotimp, SkiGyimes îi așteaptă pe iubitorii de adrenalină la o porție zdravănă de…pârtieeeeee!
Laleaua pestriță, comoara din Orheiul Bistriței
Sunt locuri din lumea asta care te fac să îți dorești să plutești, să nu mai atingi pământul. Pădurea din Șes, comoara din Orheiul Bistriței, este un astfel de loc. Să te plimbi pe sub coroanele rotate ale stejarilor falnici pare un afront adus frumuseții naturii. Aici, în prag de primăvară, natura împrăștie peste pământul moale nestemate cu nemiluita.
De cum a dat firul ierbii și soarele a pornit a încălzi zilele, mi-am dorit să ajung aici să admir și eu această minunăție, laleaua pestriță. Ce-ar fi să vă doriți și voi? Ce veți trăi e unic.
Lacul Cuejdel, oglinda din Munții Stânișoarei
Cum am descoperit primele fotografii cu Lacul Cuejdel am și spus că îmi doresc să îl văd dincolo de obiectivul aparatului foto. Considerat ca făcând parte din topul celor mai mari lacuri de baraj natural din țară, împietrita oglindă de apă pare a spune celor care ajung aici, pe tărâmul Munților Stânișoarei, un basm cu personaje fermecate. Cum să nu-ți dorești să te bucuri de frumusețea acestui lac!
Și dacă tot vă îndepliniți această dorință, nu departe se află frumosul oraș Piatra Neamț. Nu-l ratați!
Ipotești, Botoșani, dorință cu aripi de înger și versuri de suflet
Am fost la Ipotești, în județul Botoșani, în anii de liceu. Atunci, incursiunea în lumea eminesciană a fost o experiență adolescentină, plină de veselie și amintiri colorate. Acum, după ceva ani, mi-am dorit să fie una mai profundă și mai tihnită.
Ce a ieșit? O zi de poveste, greu de descris în cuvinte dar ușor de surprins în imagini.
Bujorul de Stepă sau rubinele de la Zău de Câmpie
Rezervația de Bujori de Stepă din județul Mureș este unică în Europa, lucru care face ca la începutul lunii mai zona să se transforme într-un adevărat furnicar. Turiști din toate colțurile țării se înșiruie pe poteca îngustă a rezervației pentru a se bucura de rubinele răsfirate pe câmpul verde. Cu aș fi putut lipsi? Încă de anul trecut mi-am dorit să mă pot bucura și eu de acest tablou spectaculos. Se pare însă, că anul 2021 a fost timpul acestei dorințe. A meritat așteptarea.
Soroca, poveste de dincolo de Prut
Mi-a fost dor de Republica Moldova! Și pentru că n-am trecut Prutul de ceva vreme, am făcut-o într-o dimineață de iunie și am ales o destinație de suflet, Soroca. Al optulea oraș ca mărime din Moldova și al doilea ca mărime și ca importanță din Regiunea de Nord, Soroca m-a întâmpinat cu o ospitalitate aparte, cu o mândrețe de cetate și o experiență culinară care greu se lasă uitată. Citește povestea aici!
Circuit Ungaria, Slovacia și Polonia
O, da! Călătoria asta mi-o doresc în fiecare an. Iubesc Ungaria, ador Slovacia și m-aș muta oricând în Polonia. Ani la rândul am vizitat aceste țări îmbrăcate în straie de Crăciun, bucurându-mă de târgurile din capitalele lor. Totuși, se cerea și o experiență de vară, una care să dezvăluie și o altă poveste scrisă de aceste destinații. Să mai spun că a fost o călătorie de vis? Dacă nu mă credeți urmăriți pe hartă traseul Tokaj, Ungaria – Kosice și Presov, Slovacia – Cracovia, Polonia. Citește articolele aici și aici!
Auschwitz-Birkenau, o lecție de istorie intensă și dureroasă
Nu se poate să ajungi în Polonia și să nu vizitezi complexul de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste, Auschwitz-Birkenau. E locul unde ochii cuprind tristețea omenirii și sufletul lăcrimează încercând să mângâie rănile adânci. E o experiență unică și intensă, o lecție de istorie atât de grăitoare, încât parcă totul se schimbă atunci când părăsești aceste locuri.
Deși am mai vizitat aceste lagăre în urmă cu ceva ani, m-am reîntors în 2021 pentru Mihnea. Pasiunea lui pentru istorie și faptul că are vârsta la care poate înțelege toată această experiență m-au determinat să revin aici.
Pe-un picior de plai, la Crescătoria de cerbi de la Dârmoxa
Ce faci atunci când ți-e dor să bați la pas de potecile înecate în albastrul cerului? O iei din loc, îndesând în rucsac toată bucuria revederii cu el, muntele. Mi-era dor de munte! Atunci a fost momentul să îmi ostoiesc dorul cu o vizită la Dârmoxa, un colț de rai din Munții Bistriței.
Localitatea Dârmoxa este pe buzele tuturor celor care vor să guste și să cunoască natura la ea acasă. Asta pentru că aici, o familie inimoasă a ”așezat” pe vârf de munte o crescătorie de cerbi, Crescătoria de cerbi de la Dârmoxa.
Ajuns pe acest picior de plai ai sentimentul că ai pășit într-o altă lume. Liniștea care învăluie locul, zâmbetul gazdelor care te întâmpină și priveliștea de milioane te îmbie să zăbovești aici cât mai mult. Citește povestea aici!
Vâlcea, destinația perfectă pentru o vacanță reușită
Recunosc, nu am ajuns în județul Vâlcea până acum, dar îmi doream de ceva timp. Mai precis, de doi ani. Agenda mea roșie avea creionat un traseu de toată frumusețea care abia aștepta să fie parcurs. 2021 a fost timpul îndeplinirii acestei dorințe.
Ceea ce am descoperit în Vâlcea, deși știu că mai sunt foarte multe de văzut, m-au determinat să consider că e locul perfect pentru o vacanță reușită. Aici, pe aceste meleaguri binecuvântate cu o frumusețe blândă și fermecătoare, găsești tot ceea ce îți dorești. Găsești istorii și istorie, peisaje de vis, relaxare și aventură. Nu ai cum să te plictisești. Ce spuneți? Puneți Vâlcea pe lista dorințelor în 2022? Citește experiența aici!
Pe urmele domnitorilor și ale regilor
Istoricul familiei și-a dorit ca în anul 2021 să facă un traseu care să cuprindă locuri reprezentative pentru istoria țării. Nu am stat prea mult pe gânduri și am purces la îndeplinirea acestei dorințe. Au fost câteva zile minunate, pline de emoții și presărate cu povești care au rămas întipărite în suflet. Traseul ne-a purtat prin Posada, locul unei mari bătălii, Castrul roman Arutela, Curtea de Argeș, Curtea Domnească din Târgoviște, Mănăstirea Dealu și Palatul Brâncovenesc de la Potlogi.
După o astfel de călătorie te simți mult mai bogat și mai mândru că ești român.
Delta Dunării sau împărăția liniștii
Fiecare loc, prin frumusețea, unicitatea și oamenii săi, scrie o poveste. Povestea Deltei e una pe care o savurez, de fiecare dată, cu sufletul deschis și cu o plăcere copilărească. În fiecare an ajung în Deltă și petrec clipe de neuitat, având mereu impresia că mă cufund în împărăția liniștii. Apoi, când mă despart de aceste tărâmuri magice îmi doresc să ajung din nou aici. Un lucru e clar, și în 2022 voi ajunge la Crișan. Știu că aici mă așteaptă oameni și locuri de pus la rană.
Italia, dorința fiecărui an
Chiar atunci când a început pandemia aveam plănuită o vacanță în Italia. Așa cum s-a întâmplat cu toate planurile din acea perioadă și plecarea în Italia a fost anulată. De atunci am rămas cu dorința de a ajunge din nou în țara care mi-a oferit de-a lungul anilor cele mai frumoase experiențe călătoare.
Și pentru că 2021 a fost anul dorințelor împlinite, în octombrie am petrecut câteva zile de vis în nordul Italiei, în Lombardia. Pașii m-au purtat prin Como, Brunate, Bellagio, Varenna, Milano și Bergamo. Am îmbrățișat această experință și am savurat-o până la ultima secundă petrecută în aceste locuri de vis. Citește articolul aici!
Tărâmul brândușelor de toamnă
În fiecare toamnă pornesc în căutarea tărâmului fermecat, a tărâmului în care sălășluiesc mândrele brândușe. Atât sunt de frumoase aceste flori și atât sunt de delicate, încât dau impresia că sunt niște zâne așezate să se odihnească pe covorul verde aruncat pe culmile munților.
În fiecare toamnă îmi doresc să mă bucur de acest tablou parfumat și grațios. Anul acesta povestea m-a purtat pe potecile Bucovinei, la Solonețu Nou.
Bradul de care m-am îndrăgostit
El, înalt și tăcut, iubit de cer și venerat de soare. Eu, mică și neînsemnată, respirând cu toată puterea aerul proaspăt al muntelui. L-am văzut și mi s-a lipit de suflet. A fost dragoste la prima vedere. Apoi, peisajul care se deschide de jur împrejurul lui m-a lăsat fără cuvinte. Am simțit că locul mă îmbrățișează și mă poftește la tihnă. Am acceptat și m-am simțit….acasă.
La ceva vreme, am revenit pe tărâmul falnicului brad și am adus cu mine paisprezece brăduți frumoși. Mi-am pus toate visurile și speranțele în ei. Știu că se vor ridica cu fruntea spre cer și vor număra stelele. Apoi, își vor lăsa crengile spre pământ și, mângâindu-mă tandru, îmi vor spune povești. Voi avea răbdare spre a mă bucura de acele momente. Atunci le voi spune și eu că, într-o frumoasă zi de octombrie a anului 2021 i-am plantat, i-am udat și i-am înconjurat cu dragoste.
2021, anul în care am citit cât am dorit
Copilăria mi-a fost timpul și locul descoperirii magiei din lumea cărților. Unii ar spune că cititul era singura modalitate de distracție. Nu spun nici nu, nu spun nici da. Eu citeam pentru că îmi plăcea să călătoresc alături de personaje colorate, pentru că iubeam suspansul și aventura, pentru că trăiam într-o zi cât trăiau alții în zece și pentru că nimic nu se compară cu freamătul filelor împovărate de povești.
De ce citesc acum, la atâția ani distanță de vremurile frumoasei copilării? Citesc pentru că îmi place. Citesc pentru că în clipele acelea de întâlnire „face to face” cu cartea pot fi acea copilă șturlubatică cu ochi întrebători. Citesc pentru că mă relaxează și mă liniștește. Asta pentru că nu o fac oricum. Lectură fără o cafea aromată, o bucată de ciocolată cu mentă sau un pahar de vin rose, nu e lectură.
Mereu am avut impresia că fiecare carte citită a intrat în viața mea la momentul potrivit. Din fiecare am învățat ceva, fiecare a contribuit la formarea mea ca om, ca dascăl, ca mamă și ca soție. Când spun că fiece carte citită și-a pus amprenta pe sufletul meu, nu spun nimic gratuit. Asta înseamnă să iubești să citești.
Sufletul unei mame fericite
Am înșirat aici dorințele care au transformat anul 2021 într-o experiență de neuitat. Însă, cea care mi-a dat cele mai frumoase dar și cele mai intense emoții, a fost dorința fiului meu de a intra la liceul și la profilul dorit.
Sunt cea mai mândră mamă din lume și cea mai fericită!
Peste puțin timp 2021 își va încheia povestea. A fost una care a cam dat bătăi de cap omenirii. Totuși, am trecut peste toate provocările ieșite în cale cu zâmbetul pe buze și cu optimism. Cum aș fi putut altfel, doar aveam atâtea dorințe de îndeplinit. Ce va urma? Un nou an. Cum va fi acesta? Cu siguranță povestea lui va fi și mai frumoasă, asta pentru că lista de dorințe a început să prindă contur și unele sunt pudrate cu fericire.
Așadar, nu stați pe gânduri! Pentru un an de poveste, porniți în a vă așterne pe hârtie cele mai îndrăznețe dorințe.
Și nu uitați, nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
