AUSCHWITZ ȘI CRACOVIA-UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE

Polonia a fost dragoste la prima vedere. Nu mi-aș fi închipuit că această țară, care la vizualizarea ei pe hartă nu spune nimic, mă va impresiona atât de mult. La momentul în care scriu, m-am întors deja pentru a doua oară în Polonia și, în viitor, am în vedere deja alte regiuni tentante ale acesteia.

Dacă ar trebui să caracterizez această țară prin doar trei cuvinte, cred că mi-ar fi foarte ușor-verde, căprioare și istorie. De ce verde? Deși am mers în Polonia în luna noiembrie și gradele erau destul de puține în termometre, culoarea ierbii din parcuri, de pe câmpuri sau de pe marginea autostrăzii m-a cucerit. Era de un verde ireal. De ce căprioare? Vai! Și acum zâmbesc precum un copil la vederea înghețatei. Imaginați-vă un tablou în care turme de căprioare se plimbă nestingherite, bucurându-se de iarba existentă din belșug la început de noiembrie. Nu cred că îmi doresc să merg în Polonia într-o altă perioadă a anului. De ce istorie? Nu mi-ar ajunge o săptămână să scriu despre ceea ce a însemnat această țară în istoria europeană. Asta am descoperit în momentul în care am devenit “fan” Polonia. De acesă dată am ales Auschwitz si Cracovia.

Frumusețea îndreptată spre perfecțiune, ordinea, curățenia, ospitalitatea, împletirea vechiului cu modernul, cultura bogată, gastronomia, toate acestea creează o motivație puternică pentru a vizita țara care ne-a fermecat cu serialul de capă și spadă “Norii Negri”(`87-`89).

Auschwitz prima vizită

Auschwitzul a fost prima noastră oprire în drumul spre Cracovia. Am pășit în Auschwitz, cel mai cunoscut centru de exterminare în masă cu inima strânsă și cu sentimentul că profanez sufletele celor aproximativ un milion și jumătate de oameni care au murit acolo. Știu că sună ciudat, dar am simțit nevoia să pășesc în tot acel spațiu într-o liniște conștientă și voită. Am urmat aleile scăldate de soare dar mărginite de șanțuri, garduri înalte și sârmă ghimpată. Clădirile ordonate perfect au impregnate în ziduri povești de viață și de moarte, povești triste dar și povești pline de speranță. Experiența din Auschwitz a fost intensă și recomandabilă.

Cracovia, oraș de poveste

După Auschwitz am ajuns în Cracovia. Îmi amintesc și acum acea scenă petrecută chiar la intrare în oraș. Stăteam cu mașina la un semafor și admiram aceeași culoare intensă a ierbii din parcul care se întindea de o parte și de alta a șoselei. La un moment dat, un tânăr îmbrăcat la costum și cu servietă de “corporatist” se oprește brusc în mijlocul trotuarului, ridică o hârtie, caută cel mai apropiat coș de gunoi și o aruncă. Scenă made in Polonia.

În două zile cât am stat în acest oraș de poveste, am înțeles că farmecul unui loc vine din perfecta împletire a vechiului cu noul, a legendei cu adevărul istoric sau a comercialului cu romantismul stilat.

Citisem despre Cracovia că este al doilea oraș ca mărime din Polonia și mă așteptam să găsesc aici o multitudine de obiective care mai de care mai interesante și mai ofertante. Fosta reședință a regilor Poloniei vine în intâmpinarea turiștilor cu catedrale medievale, castele învăluite în povești cu iz cavaleresc și cu monumente arhitecturale care îți rămân întipărite pe retină. Urcând la pas spre Castelul Wawel am fost plăcut surprinsă să descopăr muulte trăsuri frumos împodobite, care te îmbie la o plimbare romantică pe străzile orașului.

Wawel, castel de legendă

Aerul acela de epocă se regăsește și în curtea castelului, impecabil îngrijită. Clădirile interioare erau garnisite cu plante agățătoare care, în jocul de culori de toamnă, te lăsau fără grai. Cunoscând legenda care domnește deasupra acestui castel, știind că personajul principal este un dragon nemilos care cerea mereu tineri, drept ofrandă, lujerii sângerii care pătrundeu prin crăpăturile zidurilor îmi apăreau ca niște gheare uriașe gata, gata să prindă prada. Catedrala cu ale sale trei turnuri, tronează semeț curtea, iar platforma de lângă turnul hoților te readuce în realitatea cotidiană. Priveliștea care ți se deschide în fața ochilor este de excepție.

La pas în centrul Cracoviei

Vistula curge lin trasând parcă voluntar o linie categorică între partea istorică a Cracoviei și partea modernă. Imaginea este greu de descris iar sentimentul trebuie musai trăit. M-au cucerit zecile de lebede care pluteau elegant pe firul apei.

Nu se poate să ajungi în Cracovia și să nu mergi în piața principală a orașului-Rynek Glowny. Am aflat că este cea mai mare piață medievală din Europa. Este cu adevărat foarte frumoasă. Am hoinărit zeci de minute admirând arhitectura clădirilor, măsurând din priviri uriașul turn al Primăriei și fotografiind statuile vii care se plimbau printre turiști. Nu trebuie ratate nici tarabele pline cu suveniruri și bijuteriile înnobilate cu chihlimbar. Eu nu le-am ocolit! Tot în această piață am admirat și maiestuoasa biserică Sfânta Maria care este cea mai importantă din oraș. Ca toate clădirile din Cracovia și aceasta are o istorie interesantă. Se spune că cele două turnuri ale clădirii din cărămidă roșie, au fost construite de doi frați. Aceștia au fost până la urmă orbiți de invidie și gelozie și au sfârșit tragic prin crimă și sinucidere.

Categoric, acest oraș trebuie trecut pe lista împătimiților de călătorii. Vizitate concomitent, Auschwitz și Cracovia, îți fac sufletul să vibreze într-un curcubeu de sentimente. Îmi închei aici pledoaria, în speranța că și alți temerari se vor îndrăgosti de aceste locuri.

Do widzenia!

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here