Anul acesta am experimentat emoțiile Săptămânii Mari, la Berlin. A fost dorința celui mai mic membru al grupului de călători veseli și neobosiți. Cu faimoasa capitală am făcut cunoștință în urmă cu doi ani, fugitiv, fără prea multă conversație sau prea multe destăinuiri. Fiind în tranzit spre Amsterdam, am oprit la Poarta Brandenburg, am mâncat un currywurst, am dat un check-in ☺ și am mers mai departe. Ideea de a revedea Berlinul mi-a plăcut și am acționat ca atare.
Am călcat pe pământul lui Goethe aterizând pe aeroportul Schonefel, unul dintre cele două aeroporturi care deservesc Berlinul. Am descoperit o locație cochetă, foarte bine organizată și spre surprinderea mea deloc aglomerată. Când am plecat de acasă îmi făceam probleme referitoare transportul până la hotel dar, autobuzul care ne ducea exact la destinație ne aștepta în fața aeroportului. Imaginea șoferului care își savura oul roșu în dimineața Paștelui catolic, pe peronul de așteptare, m-a făcut să zâmbesc apreciativ. Am ales varianta autobuzului în detrimentul trenului pentru a ne plimba mai mult, ora fiind destul de matinală pentru a ajunde la hotel.
Berlin Welcome Card
De transport ne-am ocupat de acasă achiziționând de pe internet două Berlin Welcome Card. Am făcut lucrul acesta intrând aici…Copilul are gratuitate, deocamdată….☺ Cu aceste bilete, pe care le recomad tuturor celor care vor să viziteze Berlinul, am circulat timp de 72 de ore pe toate mijloacele de transport în comun.
Am mers cât a fost ziua de lungă cu autobuzul, cu trenul și cu metroul. Mai mult decât atât, am avut acces gratuit la toate obiectivele de pe Insula Muzeelor și am avut reduceri la foarte multe alte locații de interes din capitala Germaniei. Un astfel de bilet a costat 47 de euro. Singura mențiune este aceea de a nu uita să validezi biletul în prima stație care marchează începutul călătoriei altfel, amenzile sunt nemțești sau, pe limba noastră, usturătoare.
Sistemul de transport în comun berlinez este gândit astfel încât și cei care se orientează puțin mai greu, ca mine, să se descurce fără probleme. Operă nemțească, ce mai! În fiecare stație de tren, autobuz sau metrou găsești hărți care te îndrumă cu exactitate spre destinația dorită. Alt ajutor de nădejde poate fi considerat și amabilitatea locuitorilor Berlinului care vorbesc o engleză impecabilă și care îți răspund cu zâmbetul pe buze oricărei întrebări. Noi am folosit cel mai mult Google. Acesta ne-a ajutat să găsim cel mai scurt drum până la locația dorită, ne-a spus ce mijloace de transport să folosim, de unde să le luăm și cât avem de așteptat pentru fiecare în parte. A fost super!
Cazare în Berlin
Despre Berlin, despre farmecul său, despre cum aici timpul se percepe altfel, voi scrie în articole ulterioare. Astăzi mă voi opri asupra unui subiect care pe mine m-a fascinat. Amatoare de povești, în serile liniștite din apartamentul hotelului, NH Berlin City West, unul foarte frumos, bine plasat și cu un mic dejun fabulos, am căutat-o și pe cea din spatele metroului berlinez. Siguranța existenței unei povești a metroului a venit din aerul boem care învăluia ficare stație vizitată. Am fost atât de captivată de frumusețea stațiilor prin care metroul trecea încât, eram în stare să cobor în fiecare și să surprind în imagini povestea vizuală.
Berlin U-Bahn
Berlin U-Bahn, sistemul feroviar de tranziție rapidă din capitala Germaniei, a fost deschis în anul 1902 și deservește 170 de stații răspândite pe nouă linii cu o lungime totală de 151,7 kilometri (94,3 mile). 80% din acest parcurs este situat în regiuni subterane. Untergrundbahn sau vehiculul pe șină subterană circulă la un interval de 2-5 minute în orele de vârf apoi, intervalul crește ușor în restul zilei și dumunica. În fiecare stație există panouri care anunță în câte minute ajunge următorul tren. De fiecare dată sosirea a fost respectată la secundă.
De când a fost dat în folosință, frumosul tren galben a acoperit din ce în ce mai mult teritoriul Berlinului. Rețeaua de metrou s-a extins până când evenimentele istorice au divizat orașul în Est și Vest.
Poveștile trenului galben
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, construcția celebrului zid a limitat călătoriile celor din vest în est. Acum, povestea metroului devine una destul de tristă și…greu de înțeles. Ceea ce am citit m-a impresionat și m-a făcut să privesc dintr-o altă perspectivă viața berlinezilor.
Unele linii de metrou au rămas pe de-a-ntregul în Berlinul de Vest sau în Berlinul de Est. Altele au fost divizate între cele două părți ale orașului, trenul circulând până la ultima stație din regiunea proprie. Atunci când ajungeau la granița forțat impusă acestea se întorceau. Totuși, au existat câteva linii de metrou din rețelele U și S care treceau din Vest în Est. Aceste garnituri nu aveau voie să oprească în stațiile din Berlinul de Est, doar încetineau din motive tehnice. Aceste stații fantomă au fost numite de vest-berlinezi, Geisterbahnhof.
Erau foarte bine păzite de soldați, aveau montate garduri de sârmă ghimpată pentru a împiedica orice încercare a est-berlinezilor de a pătrunde în tuneluri, iar intrările în stații erau sigilate cu ziduri de beton. După căderea Zidului, în noiembrie 1989, cei care au intrat în aceste stații vitregite au observat că acestea își păstrează fostul nume iar afișajul era cel rămas din 1961. Povestea metroului din Berlin este o adevărată lecție de viață, de supraviețuire, de anduranță.
Trenul galben devine astfel un personaj pe cât de pitoresc pe atât de uman. A suferit alături de călătorii săi atunci când aceștia nu-și puteau vedea frații, părinții, copiii sau când oprirea îi era interzisă de soldați cu armele ațintite spre ușile sale. Din una dintre stațiile de tren aflată în zona Grădinii Zoologice am putut vedea și imortaliza rămășițele acestei profunde suferințe, Biserica Kaiser Wilhelm. Aceasta reprezintă simbolul puterii Berlinului de a se reface după război.
Vizitați Berlinul
Fiecare stație de metrou spune o poveste frumoasă ademenindu-te atât cu interiorul său cât și cu exteriorul. De multe ori am intuit ceea ce urma să mi se dezvăluie acolo unde soarele pătrunde doar prin privirile albastre ale locuitorilor Berlinului, admirând intrarea în gura de metrou. Fie că aveam parte de picturi graffiti, fie de sculpturi în nisip, fie de imagini create de jocul mozaicului dus până la artă, toate acestea m-au determinat să consider locurile unde trenul galben își trage răsuflare câteva minute, adevărate obiective turistice.
Sunt atâtea de spus despre Berlin și atâtea de arătat din fascinantul oraș! Dacă metroul a dat naștere unei povești vă puteți închipui ce urmează!☺Lăsând gluma la o parte, Berlinul este o destinație ofertantă pentru iubitorii de călătorii. Mai multe decât atât, aici ai ocazia să descoperi faptul că urmașii lui Einstein sunt extrem de ospitalieri, foarte veseli și ….fac o cafea foarte bună!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
