Timid dar cu gândul la plăcerea de a călători, începem să ne facem planuri pentru vara care bate la ușă. Să-i dăm sau să nu-i dăm drumul? Cui? Verii. Să-i dăm drumul, zic, și să o surprindem cu un traseu plin de povești. Bisericile fortificate transilvănene pot reprezenta o variantă de suflet a vacanței românești și pot forma un traseu spectaculos. Vara trecută am străbătut și eu o parte din acest mirific traseu oferit de satele transilvănene și cred că l-aș mai face de câteva ori, cu același entuziasm și cu aceeași sete de frumusețe autentică.

Ideea de a vizita o parte din bisericile fortificate din sud-estul Transilvaniei a venit odată cu dorința de a ajunge la brunch-ul din Șeica Mică. Despre această experiență minunată am povestit într-un articol anterior. Îl puteți citi aici. Și pentru că am fost fermecată de ceea ce am trăit în curtea acestei biserici, de oamenii care au însuflețit-o într-o frumoasă zi de vară și de atmosfera satului ”îngropat” în Podișul Târnavelor, am hotărât să mai zăbovesc prin zonă.

Dar zona asta este destul de mare și de ofertantă iar peisajele care ies în calea celui pus pe călătorit sunt de poveste. Așadar, am simțit pe dată că e rost de emoții și de istorii spuse șoptit de ziduri vechi și reci, de turle semețe și de drumuri pitorești.

Bisericile fortificate – patrimoniu UNESCO

Bisericile fortificate transilvănene împreună cu satele care le adăpostesc constituie un sit în Patrimoniul Mondial UNESCO, acestea reprezentând un tablou autentic al vieții și istoriei din sudul Transilvaniei. Specifice satelor săsești și secuiești, bisericile fortificate au avut timp de cinci secole atât un rol religios cât și un important rol militar.

Dacă odinioară puteau fi numărate circa 300 de astfel de biserici, acum numărul acestora s-a înjumătățit. Cu toate acestea, bisericile fortificate transilvănene formează unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale foarte bine păstrate de pe teritoriul Europei.

După ce am petrecut câteva ore minunate și delicioase în curtea bisericii fortificate din Șeica Mică mi-am spus că ar fi păcat să nu colind puțin și satele din jur. Văzusem atunci când mă îndreptam spre acest sat că împrejurimile erau brăzdate de turle avântate spre cer. Fără a avea un traseu foarte bine stabilit am pornit în aventură.

Biserica fortificată Țapu

Prima oprire a fost în Țapu. Numită și ”Satul Abatelui”, micuța localitate care numără doar 650 de suflete ascunde pe dealul care domină întreaga zonă o adevărată comoară. Biserica fortificată se vede de la distanță iar poziția sa îmbie la o mică plimbare pe o potecă mărginită de corcoduși darnici. Odată ce ajungi sus, pe culmea dealului, ai impresia că cerul se sprijină pe turnul vechi al fortificației.

Biserica Evanghelică din Țapu a fost construită în secolul XV. Fortificația din jurul bisericii, înaltă de șase metri, a adunat într-un zid de o grosime considerabilă atât piatră de râu cât și piatră de carieră. Intrarea se face pe sub turnul de strajă, acesta ieșind de departe în evidență prin acoperișul său în patru ape.

Nu am intrat în curtea bisericii. Nu pentru că nu am vrut ci pentru că poarta era închisă. Însă, asta nu m-a oprit să mă bucur de priveliștea pe care o aveam în față, de fructele oferite de poteca umbrită și de povestea vizuală a construcției.

Biserica fortificată Bazna

După mica incursiune de la Țapu am pornit spre Bazna. Atunci când am căutat informații despre acest sat am găsit câteva lucruri surprinzătoare. Sătucul acesta liniștit, cu case mici și cuminți așezate perfect geometric de o parte și de alta a drumului prăfuit, este o cunoscută stațiune balneoclimaterică. Istoricul acestei stațiuni începe din anul 1813, când un grup de medici din Viena a cercetat proprietățile curative ale sării de Bazna.

Însă, nu baza de tratament m-a atras pe mine în această localitate ci biserica fortificată. Am căutat-o cu privirea de îndată ce am intrat în sat și nu a trebuit prea mult să aștept să o descopăr. Imaginea acesteia m-a încântat peste măsură.

Biserica din Bazna a fost construită în secolul XV de către comunitatea săsească din această localitate. După un secol, dorința și nevoia de protejare împotriva asupritorilor a făcut ca biserica să fie fortificată prin adăugarea unui zid de incintă și a turnurilor de apărare.

Imaginea fortificației este una greu de uitat. Am fost fermecată de tabloul care se așternea la capătul unor scări mărginite de un covor verde și proaspăt. Turnul care se deschidea la bază printr-o poartă boltită arăta asemeni unui străjer. Acest turn adăpostește un element rar întâlnit când vine vorba de bisericile fortificate transilvănene, trei clopote din sec. XIV-XV. Clopotele bisericilor fortificate săsești au fost topite în timpul Primului Război Mondial pentru fabricarea uneltelor de război. Cele de la Bazna au scăpat.

În spatele turnului se întindea o mândrețe de biserică. Am admirat-o în toată splendoarea ei, m-am încărcat cu o energie binefăcătoare, am ”gustat” liniștea locului și am continuat traseul. Pentru cei care vor să și viziteze fortificația există un număr de telefon afișat lângă poartă.

Biserica fortificată Moșna

Următoarea bijuterie vizitată, și spun cu adevărat vizitată, a fost biserica fortificată din Moșna. Aceasta este considerată una dintre cele mai frumoase biserici gotice târzii din sudul Transilvaniei. Atestată documentar la 1283, aici existând deja o fortificație de pământ, așezarea este de fapt continuatoarea în timp a uneia cu  mult mai veche, databilă în sec I-III. Mărturie stă un tezaur de  monede romane descoperit aici.  

Nu vreau să intru foarte mult în detalii în ceea ce privește trecutul acestei fortificații pentru că aspectul său și modalitatea sa de a-și întâmpina oaspeții sunt mult mai interesante. Ei bine, după zidurile înalte și groase mă aștepta o adevărată aventură vizuală și nu numai.

Am petrecut în incinta fortificației câteva zeci de minute bune. Am admirat curtea interioară de la înălțimea zidurilor de apărare, am simțit că mă întorc în timp intrând în zona de muzeu a cetății țărănești și m-am bucurat de răcoarea și liniștea bisericii. Ca să nu mai spun că mi-am amintit de copilărie intrând în mica sală de clasă descoperită undeva în interiorul bisericii. Aici, în încăpere, tronau un abac prăfuit și o tablă neagră care și-a pierdut cu mult timp în urmă strălucirea.

Biserica fortificată Alma Vii

Și cum călătorului îi stă bine cu drumul, am pornit mai departe în a descoperi bisericile fortificate transilvănene. Următorul punct de pe traseu a fost satul Alma Vii. Ce am găsit aici? Case mici dar pline de personalitate îngropate efectiv într-o mare de verdeață. Imaginea aceea a dealurilor mângâiate de lumina soarelui descrie fără prea multe cuvinte frumusețea zonei.

Biserica din Alma Vii străjuiește localitatea de pe panta unui deal care domină orizontul. Aceasta datează de la începutul secolului al XIV-lea, dar fortificația din jurul ei a fost ridicată aproape două secole mai târziu. Întreg ansamblu alcătuit din biserica evanghelică și incinta fortificată cu turnuri și anexe a fost supus în anul 1966 unui amplu proces de restaurare. Apoi, în 2015, a urmat o altă acțiune de reabilitare și refuncționalizare. Un lucru este clar, întreaga fortificație impresionează prin aspect, poziție și ospitalitate.

După ce am urcat o potecă mărginită de cântec de greieri apoi m-am luptat cu un număr considerabil de scări, am bătut la poarta bisericii. Norocul meu a fost că aici comunitatea se pregătea pentru un brunch iar organizatorii m-au lăsat să hoinăresc nestingherită prin curtea fortificației și prin încăperile pline de istorii. M-am simțit ca într-o poveste.

În interiorul bisericii se pregătea un concert. Acordurile care se auzeau suav, răcoarea din interior și lumina care umplea spațiile tainice m-au făcut să zăbovesc câteva minute pierdută în atmosfera medievală a locului. O experiență minunată!

Biserica fortificată Biertan

Finalul traseului în care am vrut să mă bucur de o parte din bisericile fortificate transilvănene a fost unul pe măsura zilei, în Biertan. În centrul localității, pe o colină dăruită de natură anume parcă pentru a fi soclu, am descoperit una dintre cele mai impunătoare cetăți țărănești din Transilvania.

Fiind considerat un adevărat centru economic în perioada medievală, Biertan devenise o țintă râvnită de mulți năvălitori. Lucrul acesta a dus transformarea bisericii într-o adevărată cetate fortificată. Cele trei incinte care înconjoară biserica, cele șase turnuri de apărare și nu în ultimul rând, cele trei bastioane dezvăluie faptul că țăranii din Biertan erau mereu supuși primejdiilor.

Atunci când am auzit prima dată de fortificația din Biertan am fost impresionată de imaginea sa extrem de impunătoare. Însă, în momentul în care am căutat mai multe informații despre această biserică fortificată, am aflat o multitudine de lucruri care o transformă într-un obiectiv turistic foarte căutat.

Așadar, ușa camerei în care se țin veșmintele preoților a fost premiată la Expoziția Mondială de la Paris în 1910. Aceasta este unică prin sistemul de închidere în 19 puncte. Asta da securitate! Tot la Biertan se găsește cel mai mare altar poliptic din Transilvania. Ce este acesta? Este un altar alcătuit din mai multe panouri pictate cu imagini autonome. A fost construit de maeștri din Nuremberg și Viena și împletește armonios 28 de picturi inspirate din viața lui Isus. Însă, cel mai interesant lucru aflat despre biserica din Biertan este acela că aici timp de 300 de ani a existat o închisoare pentru soții care doreau să divorțeze. Aceștia erau închiși aici, într-o încăpere mică, până se răzgândeau. Se spune că atâta timp cât această închisoare a existat, cuplurile din sat au coviețuit fără gânduri de despărțire. Dragoste mare…☺

Final de zi la Mediaș

Faptul că traseul cu bisericile fortificate a fost destul de lung a făcut ca la Biertan să ajung exact la ora închiderii. Mi-a părut rău că nu am putut să vizitez incinta dar m-am bucurat de priveliștea dezvăluită de întreaga construcție care este destul de spectaculoasă. Mi-am promis însă că voi reveni aici și o voi face în timpul programului de vizitare.

În final, nicio călătorie de vară fără o plimbare într-un centru vechi și un frappe răcoritor. Locul? Mediaș, cetatea luminii. Se spune că întreg orașul stă sub semnul luminii, razele soarelui fiind destul de prezente în arhitectura Mediașului. Las mai jos câteva imagini pentru….idei.

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here