CASTELUL MALBORK, FRÂNTURI DIN ISTORIA CAVALERILOR TEUTONI
Polonia sau ”Țara verdelui absolut” așa cum am numit-o eu, este și va rămâne una dintre destinațiile mele preferate. Munții semeți care scrutează orizontul până la Marea Baltică, pădurile dese și umbroase, câmpiile verzi pictate cu turme de căprioare, salbele de lacuri care creează peisaje unice în Europa, toate întregesc o poveste care merită citită pe îndelete.
Recunosc faptul că am fost fascinată de această minunată țară încă de la prima întâlnire și, odată ajunsă acasă, am pus pe lista de dorințe încă o călătorie în țara de baștină a marilor Nicolaus Copernicus sau Chopin. Zis și făcut!☺
Dacă în prima incursiune în Polonia nu am pătruns prea mult în frumoasa țară, având ca obiective lagărul de concentrare Auschwitz și fermecătorul oraș Cracovia (citește aici), în cea de-a doua călătorie am ajuns până în nord, pe coasta Mării Baltice.
Traversând țara de la sud spre nord și invers am avut parte de imagini care ți se lipesc de retină și rămân acolo pentru totdeauna, de orașe care oferă pagini captivante de istorie și peisaje urbane colorate, de castele scoase parcă din decorurile unor filme de mare audiență și…de multă savoare.
Undeva, în nordul Poloniei, la o aruncătură de băț de Baltica cea care înghite cu lăcomie apele dulci ale Vistulei și ale altor 249 de râuri, mi-a ieșit în cale un orășel. Malbork, comunitatea care numără aproape 40.000 de locuitori, deține o comoară cunoscută în întreaga lume. Aici, am descoperit cel mai mare castel din lume, ca suprafață, și una dintre cele mai mari construcții de cărămidă din Europa, Castelul Malbork.
Castelul Malbork ne-a întâmpinat cu o ținută demnă, acompaniată de culoarea vie și impunătoare a cărămizilor și cu o istorie extrem de fascinantă. Privindu-l din exterior, te aștepți parcă să apară pe podul care mijlocește accesul dincolo de ziduri, cavaleri cu mantii lungi călare pe cai albi atent protejați de zale strălucitoare.
Ce-i drept, acum m-am inspirit din serialul meu preferat, ”Knightfall” (Templierii). De ce m-am dus cu gândul la povestea celui mai misterios, mai puternic și mai bogat ordin militar din Evul Mediu? Pentru că acest impresionant castel este rodul apariției pe aceste meleaguri a teutonilor, membrii unui alt ordin religios.
Deși nu s-au păstrat documente privind construcția ”Castelului Mariei”, studiile arhitecturale au scos la iveală faptul că acesta a fost construit de către cavalerii teutoni, în jurul anului 1300, cu scopul de a întări controlul acestora în regiunea Vechii Prusii.
De-a lungul timpului Castelul Malbork a fost extins de câteva ori pentru a permite găzduirea unui număr cât mai mare de cavaleri. După câteva astfel de îmbunătățiri, măreața construcție devine cea mai mare fortificație gotică din Europa, întinzându-se pe o suprafață de 21 ha.
Turistul curios, încântat de exteriorul măreț al castelului și intrigat de turnurile și clădirile care se ridică elegante de după zidurile groase, poate lua la pas cele trei părți componente ale construcției: castelul de jos, castelul de mijloc și castelul de sus.
Secole de-a rândul, impunătoarea construcție a țesut în jurul său o poveste fascinantă, lucru care i-a colorat existența și i-a conferit strălucire și mister. Începând cu anul 1466 și până în 1772 castelul a servit drept reședință regală polonă, fastul, bogăția și eticheta fiind atent împământenite între zidurile de cărămidă.
După această perioadă de glorie a urmat una mai grea, construcția devenind casă pentru nevoiași și adăpost pentru armata prusacă. Perioada neagră a castelului este influențată de două nume cu greutate în istoria lumii, Napoleon și Adolf Hitler.
Primul a organizat aici un spital de campanie iar cel de-al doilea, impresionat de mărimea construcției de cărămidă, l-a folosit ca destinație pentru pelerinajele anuale ale Tineretului Hitlerist și Ligii Fetelor Germane. Se spune că Hitler ar fi folosit Castelul Malbork drept model pentru castelele ordinului celui de-al Treilea Reich.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial construcția a fost distrusă. Cu toate acestea, acum, castelul este de o frumusețe și o spectaculozitate unică.
Am rătăcit mai mult de o oră prin curțile castelului, admirând acuratețea cu care a fost recreată atmosfera medievală a locului. Ridicând privirea spre zidurile portocalii, care aveau o strălucire aparte în lumina soarelui de noiembrie, aveam mereu impresia că, de după ferestrele brodate cu măiestrie mă privesc niscaiva cavaleri cu sprâncene încruntate sau tinere domnițe.
Că tot veni vorba de cavaleri, totuși, am întâlnit câțiva în prima curte interioară. Aceștia, deși neclintiți, priveau parcă spre orizont cu grijă și încredere. Cele patru statui îi reprezintă pe Marii Maeștri Herman von Salza, Siegfried von Feuchtwangen, Winrich von Kniprode și Albrecht Hohenzollern, considerați părinții statului prusac.
Trecând spre curtea de mijloc am avut posibilitatea să vizităm mica grădină a castelului și să admirăm zidurile puternice, care, în lumina caldă a soarelui își dezvăluie rănile lăsate de ghiulelele care au încercat să le doboare.
Totul era foarte viu, autentic și plin de semnificații. Privind în jur am simțit că un ghid ar fi stricat din farmecul plimbării și m-ar fi ancorat mereu în realitatea actuală. Așa, hoinăreala relaxantă și plină de surprize pe aleile pietruite ale castelului, nu a făcut altceva decât să mă poarte într-o poveste șoptită de zidurile semețe, podurile supuse și cerul albastru.
Cu o imaginație bogată, ceva informații luate de pe internet și o atentă ”citire” a locurilor călcate poate ieși o poveste demnă de așternut pe hârtie, sau…pe pagina calculatorului.☺
Dacă exteriorul naște admirație și încinge imaginația călătorului, interiorul castelului este o adevărată lecție de istorie. M-am pierdut zeci de minute prin camere regale, saloane imense bogat decorate și atent mângâiate de soarele care pătrunde prin ferestre dantelate, holuri care își arată măreția prin jocul de culori din pardoseală și grandoarea liniilor care stăpânesc arcadele și prin cotloane secrete pline de mister.
Se spune că într-un astfel de colț secret al castelului, sub o lespede neștiută, teutonii și-au ascuns pe veci comorile. Nu am reușit să desconspir locul tainic, dar, în această căutare interesantă și captivantă am descoperit o altă comoară prețioasă, frumusețea unei povești de călătorie.☺
Finalul vizitei noastre în Castelul Malbork a fost plină de culoare și savoare. Magazinul de suveniruri camuflat de o ușă care părea că se deschide doar împinsă cu o forță cavalerească, ne-a întâmpinat cu lucrușore făcute cu dichis. Cât despre acadeaua supradimensiontă care străjuia unul dintre zidurile portocalii, ne-a făcut cu ochiul și ne-a deschis apetitul pentru dulcegării.
Când să ieșim pe poarta castelului, ce să vezi, ultimul cavaler teuton rămas în viață, își lua tacticos masa. Nu ne-a băgat prea mult în seamă și nici nu ne-a întrebat dacă ne-a plăcut turul castelului, însă, tovarășa sa iubitoare de cavaleri mieunători ne-a îndemnat să donăm câțiva zloți pentru bunăstarea blănosului. De remarcat că motanul cavaler era în ton cu portocaliul zidurilor!☺
O minunăție de castel cu o istorie care depășește cu mult scenariul unui film și cu un farmec ce te îndeamnă la ore întregi de visare, a transformat călătoria în ”Țara căprioarelor” într-una de basm!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
Materialul poate fi citit și pe ZdpN!
E pe lista mea pentru anul viitor, dacă vor zeii 😉. E de ceva timp dar încă nu i-a venit rândul. Așa că voi reveni la articol .
Merită așteptarea. 🙂 Castelul e o minunăție arhitecturală iar povestea lui completează tabloul. Abia aștept impresii! 🤗
Minunat povestit, minunat ilustrat. Chiar sunt tentata sa merg intr-acolo, dar sigur cu oprire la Cracovia. (fara Auschwitz)
Mulțumesc pentru apreciere!🙂Castelul chiar merită văzut, e o adevărată poveste vizuală și nu numai. Cât despre Cracovia, e un oraș încântător. Pe mine m-a cucerit. Însă, eu pot fi subiectivă, sunt îndrăgostită de Polonia și o consider o destinație uluitoare…mai ales în octombrie. 🍂🍃🍁
[…] fosta reședință a regilor polonezi, este unul dintre cele mai vechi orașe ale Poloniei. Datorită istoriei sale bogate, poveștilor care răzbat din fiecare colțișor al orașului și […]