HOINĂRIND PRIN CHEILE MOARA DRACULUI

HOINĂRIND PRIN CHEILE MOARA DRACULUI

Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziți cu sentimentul că va fi o zi extraordinară? Am simțit magia poveștii care urma să se deșire pe plaiuri bucovinene încă de la primele raze ale soarelui. Mângâia prea frumos ferestrele și îndemna prea convingător la hoinăreală. Ce a urmat? O cafea, un plan făcut în grabă, o ținută lejeră și….la drum!

Nu-i nevoie să ajungi prea departe ca să descoperi locuri spectaculoase. Am învățat asta în numeroasele mele călătorii. Da, de multe ori am găsit doar la câțiva kilometri distanță adevărate spectacole pe care natura le leapădă în fața ochilor celor care o iubesc. Și ce minunății! Și ce amintiri!

Comori bucovinene

Așa că, am pornit spre Câmpulung Moldovenesc cu gândul să mă las în voia naturii și a frumuseților Măriei Sale. Drept răsplată pentru alegerea plaiurilor care se hodinesc la poalele împreunate ale Obcinelor domoale și ale falnicilor Rarău și Giumalău, ăst mândru colț de Bucovină mi-a dezvăluit o comoară, Cheile Moara Dracului. Ce pot să spun! De văzut, de străbătut, de fotografiat!

Cheile Moara Dracului sunt cele mai frumoase și mai pitorești chei din întreaga zonă, făcând parte dintr-o rezervație naturală de un deosebit interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Acestea pot fi alegerea iubitorilor de călătorii montane atât ca obiectiv în sine cât și ca traseu spre crestele Munților Rarău.

Cheile nu sunt foarte lungi, atingând o lungime de aproximativ 90 de metri, lungime împărțită în două sectoare. Astfel, primul sector care este în aval are 60 de metri iar cel de-al doilea care este în amonte are 30 de metri. Lățimea medie a cheilor este de 4-5 metri.

Pereții stâncoși care fac din Cheile Moara Dracului un labirint demn de povești fantastice, sunt creația firului de apă care le mângâie de vreme îndelungată. Însă spectaculozitatea lor și modul în care aceștia se ridică asemeni unor ziduri perfect modelate între pământ și cer, se datorează modului în care se comportă dolomitele calcaroase în prezența apei. Mai mult decât atât, aici avem parte nu doar de eroziune mecanică ci și de dizolvare, aceasta fiind un proces chimic. În concluzie, cei care ajung aici au parte de un tablou la care au lucrat mai multe ”mâini”. Plastic, nu?

Cum ajungi în Cheile Moara Dracului

Venind dinspre Gura Humorului, la intrare în municipiul Câmpulung Moldovenesc, drumul european E 58 se întretaie cu un drum pietruit. Acesta are un nume cât se poate de sugestiv, Valea Caselor, și se așterne agale de-a lungul pârâului cu același nume.

Casele mândre care se arată de o parte și de alta a căii spre munte sunt rodul muncii bucovinenilor, oameni aprigi și harnici. Ici colo își face simțită prezența câte o pensiune spre a arăta celor care sunt în trecere că ăsta-i loc de hodină și răsfăț. Să te tot oprești prin aceste locuri că ai ce vedea, gusta și simți!

După ce am lăsat casele în urmă și drumul s-a îngustat devenind tot mai pitoresc, și-au făcut loc  în peisaj fânețele înflorite și gingaș parfumate. Nu ai cum să nu oprești mașina și să nu te bucuri de ceea ce natura oferă, în stare pură și neprihănită. Nu ai cum să nu te lași pe iarba moale și binefăcătoare și să te încarci cu energia pozitivă pe care pământul o oferă în schimbul a câteva minute de tăcere și contemplare.

Locul e pur și simplu magic. Fără cuvinte, doar imagini….

Booking.com

Booking.com

La un moment dat am avut impresia că mă aflu într-un adevărat templu, un loc sacru în care natura creează chiar și după ce viața se scurge în pământul strămoșilor. Tabloul e măreț iar fotografia mai mult decât reușită. Mulțumesc, Iulian!

La pas prin Cheile Moara Dracului

După aproximativ 4 kilometri de frumuseți autentice am ajuns la o intersecție. O plăcuță m-a atenționat că în 400 de metri voi ajunge în Cheile Moara Dracului. Am lăsat mașina la loc cu umbră și am pornit la pas spre destinație urmând calea însemnată cu crucea roșie.

Drumeagul îngust dar comod mi-a dat posibilitatea să admir natura, să mă bucur de cântecul păsărilor și să simt adierea vântului care aducea din depărtate un susur liniștitor. Cheile își făceau simțită prezența.

Înainte de a intra în Cheile Moara Dracului, apa în generozitatea ei potolește setea deopotrivă oamenilor și animalelor. O fântână ”ferecată” în lemnul dăruit de pădure și un butuc gros transformat într-o adăpătoare pentru animale, vorbesc despre simbioza perfectă dintre om și natură. Sau așa ar trebui să fie.

Din acel loc începe jocul podețelor de lemn care leagă cei doi pereți verticali din chei. Am pornit astfel într-un dans spre stânga apoi spre dreapta, pe muzica pârâului învolburat care trecea cu repeziciune pe sub picioarele mele. Sentimentul este unic iar tabloul creat de apa curgând în cascade este spectaculos.

Cheile sunt scurte dar foarte frumoase. Spațiul acela îngust care dă senzația unei străduțe minuscule între doi zgârie-nori este plin de comori. Flori care se întrec în culoare, copaci cu forme ciudate, mușchi agățați vitejește de stâncile umede și nestemate lăsate în urmă de roua dimineții.

Traseul continuă către Rarău

După zona de podețe cei care vor să se aventureze pe traseul spre culmile Rarăului au parte de un ușor urcuș prin pădure. E drept că părea tentant dar nu l-am urmat. M-am limitat la a mă întoarce prin spectaculoasele chei pentru încă o porție de frumusețe.

Să treci prin Cheile Moara Dracului nu durează mai mult de 10 minute dar, sunt 10 minute intense, fermecătoare aș spune. E o experință care trebuie încercată, e doar parte din comorile Bucovinei, nu? Deci, hai la hoinăreală!

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !