După un bol cu iaurt grecesc stropit din belșug cu miere și asezonat cu nuci coapte și o repriză de filme românești pe Netflix mi-a venit dorul să scriu. Nu prea am mai făcut-o în ultima perioadă. De ce? Pentru că pur și simplu nu pot scrie despre călătorii. Mai am destul de multe povești de dezvăluit, asta pentru că anul trecut a fost unul al răsfățului. Ce de destinații, ce de călătorii, ce de experiențe minunate. Să nu mă acuzați de faptul că aș fi știut că anul ăsta vom călători din bucătărie în dormitor și invers. Așadar, nu prea îmi vine cheful să caut în amintirile vacanțelor trecute pentru că, ce să vezi, gândul îmi fuge în altă direcție.

Astăzi s-au împlinit 33 de zile de când am luat o pauză de la viața mea obișnuită. Ce înseamnă viață obișnuită pentru mine? Să vedem. Mersul la școală și tot ceea ce presupune activitatea mea didactică, familia, treburile casnice, întâlnirile săptămânale cu prietenii, călătoriile, blogul și aș putea continua la nesfârșit. Acum, după o lună și ceva de stat în casă, îmi dau seama că viața mea era o cursă contra cronometru.

De multe ori îmi spuneam că timpul se scurge prea repede, că zilele parcă au intrat în sac, că nu am timp să le fac pe toate. Dar, niciodată nu spuneam că îmi propun eu prea multe, era vina timpului, el se comprima de la o zi la alta. Doamne, ce ”timp” nesuferit!

Și a venit și ziua când el, timpul, s-a năpustit peste mine în toată splendoarea sa. Să vezi acum panică. Ce mă fac cu atâta timp? Ce ne facem cu atâta timp? Cum supraviețuim?

Primele trei săptămâni am fost ca un leu în cușcă. Pardon, ca o leoaică. Ok. E super să ai timp berechet dar să poți ieși din casă, să te poți bucura de el făcând tot ceea ce îți place. Dar situația actuală m-a forțat să fiu prizonieră în propriul apartament și să mai am pe cap și timpul acesta urâcios….de generos. Mi s-a părut aproape imposibil să pot supraviețui întreagă la minte până la sfârșit.

Să vă dezvălui un secret. Săptămâna trecută căutam pe internet case de vânzare. Lucru pe care l-am refuzat ani întregi. Aproape că salivam atunci când vedeam pe facebook cum își petrec autoizolarea cei care stau la casă. Să vă mai spun că un leagăn în curte sau o pătură la firul ierbii mi se păreau un lux? Mâncam din ochi dealurile care se vedeau de pe balconul meu și mi se păreau mai ceva ca Platoul Bucegi. Cred că era începutul unei frumoase depresii. Săptămâna asta mi-a trecut.

Fă rai din ce ai! M-am trezit într-o dimineață cu gândul ăsta. Nu știu de ce. Probabil așa trebuia. A urmat întrebarea firească…Ce am? Răspunsul a venit fără ezitare, timp. Am timp, am tot timpul din lume să trăiesc, să savurez fiecare clipă, fiecare moment, aici în apartamentul meu de la etajul trei. Deci, cum supraviețuim timpului? Îl îmbrățișăm.

Ce am învățat în ultima perioadă? Am învățat că timpul trece mult mai ușor atunci când ești alături de familie. Și atunci când ești alături de familie mai mult timp, descoperi lucruri noi. Descoperi că fiul tău este din ce în ce mai pasionat de ”bucătăreală” și că deși nu peste mult timp se va apleca atunci când va trece pe sub tocul ușilor tot se mai lasă antrenat într-o hârjoneală copilărească. Descoperi că nu-i atât de greu să-i suni zi de zi pe cei din familie. Dacă înainte timpul era de vină, acum tot timpul e cel care vine în ajutor. Dacă în primele zile telefoanele erau pline de îngrijorare acum sunt pline de relaxare.

Ce am mai învățat? Am învățat că nimic nu e imposibil. Poți citi o carte într-o singură zi și în același timp îți poți etala și noile calități de chef. Știți cum se combină lectura cu pastele cu spanac? Nici nu vă închipuiți! Fenomenal. Și pentru că tot am devenit expertă în domeniul culinar am inventat un nou obicei al casei, desertul de la ora cinci. Hai să ne imaginăm tabloul perfect, o ceașcă de cafea aburindă, o prăjitură delicioasă inhalând din aroma cafelei și o carte bună lângă. Ce ți-ai mai putea dori?

Să continuăm! Ce am mai învățat? Am învățat că serialele vechi, cele care m-au fascinat cu zeci de ani în urmă, nu pot fi surclasate. ”Prietenii tăi” sau  ”M.A.S.H” au devenit parte din zi. Și ce parte frumoasă. Umorul de calitate poate fi considerat o adevărată sursă de energie și bună dispoziție. Abia aștept seara să îmi iau porția de râs alături de personajele din serialele tinereții mele. Pentru cei interesați, adică pentru cei care mergeau la discotecile în care răsunau Dr. Alban și Backstreet Boys și pentru fanele tunsorii în scări și a blugilor evazați, serialele le găsiți pe PRO X. Acum aveți timp….

Ca să n-o mai lungim, timpul mi-a oferit ocazia să descopăr lucruri vechi dar considerate multă vreme neimportante. Am descoperit zilele astea că o perdea colorată face minuni în dormitor și că balconul poate deveni pe lângă locul unde usuc zilnic rufele și terasa mea specială unde pot să scriu nestingherită. Am învățat că dealurile care se zăresc de la balconul meu sunt mult mai frumoase decât credeam și mă ajută să ”călătoresc” zilnic. Promit solemn că atunci când vom avea liber la circulație prima călătorie va fi pe acele dealuri. Am înțeles că nu suntem niciodată singuri și că atunci când tânjim după frumusețe, ea vine negreșit la noi. Ca să mă explic, florile mele din fereastra bucătăriei efectiv au explodat. Ca să nu mai spun că micuța mea crăciuniță e plină de bobocei. La început am fost mirată apoi, mi-am dat seama că are și ea mai mult timp să înflorească….

Așadar, nu e chiar atât de greu să ai tot timpul din lume. Chiar poate deveni o binecuvântare dacă știi să îl petreci cu înțelepciune. Ei, asta e puțin cam ”cuminte”. Mai bine aș spuna așa… Timpul. Mi-e drag. E aliatul meu. Cum supraviețuim timpului? Iubindu-l!

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here