De ce citim?

Pregătindu-mă pentru activitatea dedicată Zilei Mondiale a Cititului Împreună, zi pe care o  sărbătoresc de câțiva ani cu elevii mei, mi s-a deschis în față o imagine pe care nu am mai ”văzut-o” de foarte mult timp. Am avut un flash. Dacă stau bine și mă gândesc, acel tablou desprins din anii copilăriei nu cred că m-a mai ”bântuit” vreodată. Biblioteca din gimnaziu, acea clădire cufundată în verdele lambriurilor exterioare și parfumată atât de intens cu aromă de pagini vechi și prăfuite, este locul unde m-am îndrăgostit iremediabil de cărți.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă amintiți un loc sau o clădire atât de detaliat, încât să aveți impresia că vă teleportați în timp și în spațiu? Mă văd intrând în clădirea veche și întunecată a bibliotecii școlare. Miroase a fericire, a povești savuroase și a aventură. Simțiți? Inspir cu voinicie și am impresia că plămânii mei se umplu cu…..cuvinte fermecate. Rafturile pline de cărți mai mari sau mai mici, mai ponosite sau mai noi, înconjoară ca niște ziduri trainice catedra pe care stau la hodină fișele de lectură.

Nu mi-a plăcut niciodată acea catedră, acea piesă de mobilier greoaie și înfricoșătoare. Mereu îmi imaginam că sub ea stă ascuns un spiriduș rău. Mai mult decât atât, atunci când o atingeam din greșeală cu genunchiul, scotea un sunet surd, tânguitor. Dacă ar fi fost după mine, odată ce intram în bibliotecă, m-aș fi repezit la rafturi și mi-aș fi ales următoarea ”victimă”. Însă, în spatele catedrei cu pricina stătea de fiecare același chip blând.

Ea, doamna bibliotecară sau Tanti Lucreția, așa cum o știe toată lumea din Mihăiești, mă întâmpina în fiecare săptămână. ”Iar ai venit Sabinuca? Abia ai fost zilele trecute. Ai citit cartea?” Vocea ei ușor răgușită și zâmbetul ei ștrengăresc întregeau farmecul încăperii. Scotea repede fișa, completa căsuțele de pe ea și mă îndemna să îmi caut altă carte. ”Hai, fuguța, alege altă carte! Tot Jules Verne?”

Am devorat cărțile lui Jules Verne. Nu aș putea spune care mi-a fost mai dragă. Le-am iubit și le iubesc pe toate deopotrivă. Totuși, gândul îmi fuge spre ”Copiii Căpitanului Grant”. Știu că am citit-o de mai multe ori și de fiecare dată m-am transpus în pielea personajelor. Ce aventuri!

După Jules Verne a urmat Constantin  Chiriță și ai lui Cireșari de poveste. Atât de mult mi-au plăcut cele cinci volume din ”Cireșarii” încât pot spune că mi-au hrănit cu generozitate sufletul de copil. Le-am citit, le-am trăit, le-am adorat și iar le-am citit. Dacă vă spun că lângă Victor, Ionel, Lucia, Maria, Ursu, Dan și Tic, mică-mică și dornică de aventuri, eram și eu, mă credeți? Cred că de atunci mi se trage cu drumețiile!☺

De ce citeam? Unii ar spune că cititul era singura modalitate de distracție. Nu spun nici nu, nu spun nici da. Eu citeam pentru că îmi plăcea să călătoresc alături de personaje colorate, pentru că iubeam suspansul și aventura, pentru că trăiam într-o zi cât trăiau alții în zece și pentru că nimic nu se compară cu freamătul filelor împovărate de povești.

De ce citesc acum, la atâția ani distanță de vremurile frumoasei copilării? Citesc pentru că îmi place. Citesc pentru că în clipele acelea de întâlnire face to face cu cartea pot fi acea copilă șturlubatică cu ochi întrebători. Citesc pentru că mă relaxează și mă liniștește. Asta pentru că nu o fac oricum. Lectură fără o cafea aromată, o bucată de ciocolată cu mentă sau un pahar de vin rose, nu e lectură.

Mereu am avut impresia că fiecare carte citită a intrat în viața mea la momentul potrivit. Din fiecare am învățat ceva, fiecare a contribuit la formarea mea ca om , ca dascăl, ca mamă și ca soție. Când spun că fiece carte citită și-a pus amprenta pe sufletul meu nu spun nimic gratuit. Asta înseamnă să iubești să citești.

Abia aștept să citesc împreună cu elevii mei, să ne ascultăm unii pe alții, să ne savurăm fericirea de pe chipuri, să ne unim vocile și să strângem la piept poveștile cuvintelor fermecate. Mâine sărbătorim mai mult ca oricând, însă noi sărbătorim plăcerea de a citi în fiecare zi.

Nu vă refuzați această plăcere, citiți în fiecare zi, citiți tot ce vă pică în mână, citiți cu pasiune și cu bucurie! Nu există ”Nu am timp” și nici ”Nu am găsit nicio carte pe gustul meu”. Există doar ”Azi citesc pentru mine”. Ce ziceți?

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !