Numele meu este Sabina, însă mi se spune destul de rar așa. Cel mai frumos glas din lume mă strigă “mami”. Ador acest moment, ador legătura indestructibilă care s-a creat între mine și puiul meu, care la drept vorbind nu prea mai este pui ci este ditamai “mândru fecior”. Apoi, cel mai des mi se spune “doamna” pentru că sunt mai mereu înconjurată de copii. Sunt o norocoasă, deoarece veselia, candoarea, bunătatea și puritatea acestor îngerași îmi mențin sufletul tânăr și an după an copilăresc alături de ei.
Cine sunt eu?
Sunt un om căruia îi place să viseze, să iubească, să trăiască fiecare moment al vieții ca fiind cel mai important, să râdă, să danseze, să citească, să se joace, să se țină de mână, să călătorescă.
Sunt o mamă fericită și împlinită, o soție iubăreață și alintată, o fiică grijulie și o soră….mai mică.
Sunt o dăscăliță îndrăgostită până peste urechi de meseria sa, prietenoasă cu cei care îi încredințează zi de zi micile comori și legată “ever” de cei a căror ochișori m-au urmărit de-a lungul anilor.
De unde ideea de blog? Totul a început în 2007 când o escapadă la Londra a însemnat scânteia care a aprins pasiunea pentru călătorii. Am învățat de-a lungul timpului, că fiecare călătorie deschide noi perspective de cunoaștere și autocunoaștere, modelează frumos sufletul, consolidează propria personalitate și aduce infinită energie pozitivă. Trăirile și emoțiile încercate atunci când ajungi în locuri noi nu pot fi descrise în cuvinte.
Nu sunt o mare scriitoare dar îmi place să povestesc. Nu sunt un fotograf talentat dar am telefonul plin de poze. Nu mă număr printre colecționarii împătimiți dar, am un frigider plin de magneți, o bibliotecă doldora de coploței și un cufăr plin cu amintiri. Vi le ofer pe toate pe Taraba mea.
Nimic nu s-ar fi concretizat dacă alături de mine nu ar fi fost prietenul, iubitul, tovarășul și soțul meu, Dragoș. Îți mulțumesc, dragul meu!
P.S.
Mai toate amintirile mele vor fi scrise la persoana I, plural. Noi suntem Sabina, Dragoș și Mihnea.