DEZAMĂGITE? CUM SUPRAVIEȚUIM?
Sună ușor cam dramatic dar, e al naibii de adevărat. Știu unde vă duceți cu gândul atunci când auziți vorbindu-se despre DEZAMĂGIRE. Vă îndreptați într-o direcție greșită, total greșită. Nu vorbesc despre dezamăgirea în dragoste, e un subiect deja mult prea discutat și întors pe toate fețele. Vorbesc despre momentul acela în care, cea pe care o considerai prietena ta îți arată ”mersul din spate”.
Ce pot să spun, lipsa compatibilității…Problema e că, până nu demult, era un love story autentic, aproape de invidiat. Ce s-a întâmplat. Pot doar să presupun că una dintre protagonistele poveștii a descoperit pe parcurs că cealaltă nu se mai ridică la nivelul pretențiilor sale. Despre cel de-al doilea personaj, mărturisesc ușor amuzată că a rămas ”cu buza umflată”. Sună cunoscut? Să nu îmi spuneți că nu ați pățit-o niciodată, că nu vă cred.
Ipotetic vorbind…sau nu, aveți în față una bucată persoană dezamăgită, mâhnită, contrariată și aș putea continua. Ok, cu ce am greșit? Unde s-a rupt ”lanțul de iubire”? Ce ar trebui să fac? Cum ar trebui să reacționez?
Întrebările astea m-au bântuit o vreme însă, așa cum se spune, timpul chiar le vindecă pe toate. Ba chiar mai mult, timpul îți dăruiește înțelepciunea și ca bonus, echilibrul de care ai nevoie să revii cu picioarele pe pământ și să vezi situația altfel. Deci, lucrurile s-au așezat și sentimentul acela de îndoială sau mai bine zis de neliniște, s-a risipit. De ce? Pentru că m-am trezit eu din visare și am realizat faptul că am fost o fraieră. Punct! Am spus!
Dezamăgite, toate am fost măcar o dată
În momentul ăsta îmi vin în minte cuvintele mamei. Draga mea, nu-ți deschide sufletul oricui. Arată-ți frumusețea sufletească și căldura casei doar celui sau celei care merită. Cum cine merită? Vei simți tu. Mama, cu uriașa sa experiență de viață, experiență pe care probabil nu o voi putea egala niciodată, avea dreptate. Însă, ce nu știe ea, este faptul că această lecție mai puțin plăcută, a fost pentru mine mai mult decât benefică. Știți voi, orice șut în fund e un pas înainte. Doamne, cât adevăr!
Cu ce m-am ales? Cu interesanta capacitate de ”a citi” oamenii. Suntem atât de complicați dar, în același timp atât de previzibili. Am învățat apoi că nu toate zâmbetele sunt sincere, că nu toate brațele deschise se pregătesc pentru îmbrățișare și, cel mai important, că nu toți cei din preajma mea sunt acolo pentru că mă iubesc. De ce sunt? Dacă eram întrebată în urmă cu un an probabil încercam să găsesc un răspuns, acum chiar nu mă mai interesează. Problema lor!
Suferim când suntem dezamăgite? Normal! E greu să accepți faptul că binele pe care l-au rupt din sufletul tău este răsplătit cu indiferență iar căldura cu care ai încercat să menții o prietenie este tratată cu o răceală efectiv dubioasă. Ca să nu mai vorbim despre încredere. S-a ales cu o ”durere în cot”.
Continuarea aici…
