Doi ani de blogging, 23 de țări, 150 de povești

Taraba cu amintiri

Astăzi, 5 martie, se împlinesc doi ani de când am început să scriu pe blog. Dacă anul trecut, pe vremea asta, tăiam moțul și mă minunam de faptul că într-un singur an s-au întâmplat atâtea lucruri frumoase, anul ăsta sărbătoresc sub imperiul unui sentiment de mulțumire sufletească. Da, sunt mulțumită de faptul că am decis să îmi urmez visul. Sunt mulțumită pentru că mi-am înfruntat temerile și am pornit pe un drum la care visam de foarte mult timp. Am pornit greu, dar și când am făcut-o………..☺ Aici a intervenit Dragoș, el e cel care m-a împins de la spate și mi-a spus că pot. Și am putut!

Știu că la ceas aniversar se scriu articole ”grele”, articole în care se fac retrospective riguroase, se adună destinațiile punctate, se numără poveștile scrise și se fac planuri. Nu e genul acela de scriere, chiar dacă titlul spune altceva. Titlul e un fel de a spune că se poate și fără să ai o agenție în spate, și fără să ai parte de foarte multă publicitate și, cel mai important, fără să spargi o bancă. Trebuie doar să vrei!

Articolul de azi e o destăinuire sinceră însoțită de un sfat cât se poate de prietenesc. Dacă mărturisirea poate sau nu poate fi luată în seamă, aceasta fiind o parte a trăirilor mele, tare v-aș ruga sfatul să îl transformați într-o regulă de aur care să vă ghideze existența!

Să încep cu mărturisirea. Nu știu dacă o să mă credeți dar, nu am avut încredere în forțele proprii atunci când am început acest proiect. Am început cu teama că nu voi reuși să le fac pe toate, având zilnic un program destul de încărcat, că nu voi scrie pe gustul ”cititorilor călători”, că mă voi pierde repede în mulțime și, cel mai grav, voi termina înainte de a începe. Îmi amintesc și acum momentul când am postat primul articol. Doamne, parcă lansasem o rachetă pe Marte! Știți voi, sentimentul acela care te propulsează la câțiva metri deasupra pământului și te îndeamnă să strigi în gura mare: Eu sunt cea care a scris!☺

Aaa, și cât am scris! Prima poveste de pe blog a fost bună de tipar după două zile de trudă. Hârtii cu informații, idei principale, rezumat, variantă pentru corectură, variantă finală și tot tacâmul de ”metehne” preluate din meseria mea. Deh, nu facem noi învățătorii totul ca la carte? După ce i-am dat drumul online a urmat așteptarea. Acum zâmbesc, atunci mă agitam ca un leu în cușcă. Pardon, ca o leoaică.☺

Acum, la doi ani după prima postare, poveștile curg de la sine. Totul e din suflet, făcut cu drag și cu o ușurință dată de pasiunea mea pentru călătorii și nu numai. Ce să-i faci, fiecare cu visul lui!

Că tot veni vorba de visuri, ajung la sfatul pe care vreau să vi-l dăruiesc cu tot dragul. Am să transform, așa cum obișnuiesc de obicei, sfatul într-o poveste. Așadar, la început a fost visul. A urmat dorința de a îndeplini visul. După o perioadă de tatonări, împărțite în mod egal între reținere și îndrăzneală, am dat frâu liber dorinței și mi-am schimbat viața. Sună destul de dramatic, dar nu e. E o realitate pe care o trăiesc intens de doi ani. Și, șapte mii de cititori o trăiesc împreună cu mine.

E un pas atât de mic de la o viață închistată în griji, temeri, neîncredere și dorița de a face lucrurile la modul safe la o viață plină de aventuri, momente intense, oameni frumoși și o tolbă plină de amintiri.

M-a schimbat experiența celor doi ani petrecuți între a fi o mamă ”nebună”, o soție copilăroasă, o învățătoare prea zăpăcită pentru vârsta ei☺ și un blogger cu poveștile mereu în buzunar? Nu, nu m-a schimbat, m-a făcut infinit mai fericită.

Vreți să fiți mai fericiți? Atunci, iubiți cu pasiune, cântați ori de câte ori aveți ocazia, dansați ca și cum ați fi pe o scenă doar a voastră, citiți tot ce vă pică în mână, călătoriți și urmați-vă visurile! Eu l-am urmat pe al meu și sunt exemplul perfect pentru toți cei care încă se mai gândesc……….

Pentru final am lăsat un citat care mie mi-e tare drag. ”Creează momente semnificative. Fă din momentele semnificative momente memorabile.” Frumos, nu? E din cartea pe care o savurez acum Arta de a-ți crea amintiri, de Meik Wiking.

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.