42 de ani

42…OK! La prima vedere este doar un număr dar, la ”a doua” este o viață de om. E momentul să arunc o privire spre oglinda mare din hol. Mă văd în mărime naturală și zâmbesc la vederea celei care trece cu nonșalanță etalându-și ținuta de zi. Pantalonul scurt portocaliu se potrivește perfect cu tricoul alb iar șosetele bleu sunt într-un acord perfect cu cerceii cu pietricică albastră. Un outfit de invidiat pentru o după-amiază relaxantă. Nu?

Așezarea oglinzii pe peretele de lângă dormitor a fost cea mai bună alegere atunci când am creat designul casei. Astfel, îmi dau binețe în fiecare dimineață și văd, fără să intru în panică, cum timpul nu stă în loc. De ce ar sta? Viața e călătorie fantastică iar eu iubesc la nebunie călătoriile.

Astăzi m-am trezit ceva mai târziu. E vară, e vacanță, e relaxare. E perioada aceea în care las soarele să fie primul la întâlnire cu oglinda. Știu că îi place să mângâie suprafața lucioasă. Drept răsplată, aceasta împrăștie în jur mii și mii de raze delicate. Casa se scaldă într-o lumină caldă, prețioasă. Simt miros de cafea. E timpul să îmi fac apariția în peisaj. Trec pe lângă oglindă și mă văd, ca în fiecare dimineață, ciufulită și îndrăgostită. Apropo de ciufuleală! Oare cum reușesc în filme să se trezească dimineața toate personajele feminine cu părul perfect aranjat? Cred că perna e problema. Cu prima ocazie o schimb.

Am spus îndrăgostită? Ok, am recunoscut! De fapt, cred că toată lumea știe că eu sunt veșnic îndrăgostită. O fi bine, o fi rău să ai 42 de ani și să fii îndrăgostit? Să nu îmi spuneți că ar fi cazul să mă maturizez pentru că oricum nu vă ascult! Sunt din fire ceva mai neascultătoare, o poate confirma și mama.

Să revenim la ”îndrăgosteală”. Da, sunt îndrăgostită de viața mea. Nu am fost de la început. De ce? Pentru că mi-au trebuit câțiva ani să înțeleg că fericirea nu vine din exterior ci din interior, că ”acasă” poate fi oriunde atâta timp cât cei doi băieți ai mei sunt cu mine și că nu există ”nu se poate”.

Da, sunt îndrăgostită de soțul meu de…23 de ani. Stați, soțul meu nu are 23 de ani și nici nu cred că își dorește. Ne iubim vârsta. Apropo de iubirea la 42 de ani. Cine spune că odată cu trecerea anilor scânteia apărută în primii ani se stinge ușor, vorbește prostii. Aviz celor care abia acum se îndrăgostesc, iubiți-vă mult, frumos, colorat, sincer, pur și intens! Fiți voi înșivă și nu transformați iubirea într-o piesă de teatru. Doamne, nimic nu e mai frumos decât să ai 42 de ani și să fii îndrăgostit! Încercați!

Ok! Sunt îndrăgostită de jobul meu. E atât de ”dulce” să îmi încep ziua cu un vibe pozitiv transmis de zeci de copii frumoși și veseli care mă îmbrățișează cu iubirea și candoarea lor. Sunt o norocoasă. Ei, copiii mei, numeroasele generații care mi-au umplut viața de bucurie și frumusețe, m-au făcut omul care sunt acum. Am crescut și ne-am dezvoltat împreună. Mii de suflete frumoase, mii de zâmbete…

Să continuăm. Sunt îndrăgostită până peste cap de călătoriile mele. Ador să fac planuri, să stabilesc trasee, să fac bagaje și să țopăi ca un copil atunci când descopăr locuri fascinante. De când am descoperit acest minunat mod de a crea amintiri prețioase, pot spune cu mâna pe inimă că viața mi s-a schimbat. Mă simt puternică, liberă, frumoasă și, cel mai important, extrem de fericită.

Aș putea continua ore întregi în a enumera de cine sau de ce sunt îndrăgostită. Pe lista interminabilă se regăsesc cafeaua făcută de Dragoș, umorul lui Mihnea, concediile pe tărâm grecesc, cărțile de vacanță, filmele siropoase, vinul cu aromă de soc, serile petrecute împreună cu prietenii și melodiile trupei Backstreet Boys.

 

42 de ani…Când aveam 20 credeam că cei care au trecut de 40 sunt deja bătrâni. Acum, privind în urmă cu zâmbetul pe buze și înainte cu ochii scânteind a aventură, consider că viața mea abia începe. Ce urmează? O minunată călătorie. Așa se spune, că viața e o călătorie și că depinde de fiecare dintre noi cum ne-o organizăm. Ok. Eu am pregătită o listă inteminabilă de destinații, un rucsac comod și încăpător, o pereche de ochelari de soare și…un zâmbet destinat soarelui. Știu că mă iubește. Am simțit-o atunci când m-a luat de mână și mi-a arătat că norii nu sunt altceva decât un îndemn la…viață.

Fiți frumoși chiar și la 42 de ani!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

2 COMENTARII

  1. Viața e frumoasă indiferent de vârsta pe care o ai, atâta timp cât nu lași pe alții să o murdăreasca… Mă bucur să aud că mai pot exista cupluri fericite mai ales in ziua de azi dar nu toți pot vb despre fericire la 42,pt că mulți bărbați fug de acele femei care sunt copilăroase… Tot 42 dar sincer prefer singuratatea….

    • Stă în puterea noastră să alegem modul în care trăim. Fericirea ține în primul rând de noi, de sufletul nostru și de modul în care ne dorim să creăm momentele din viața noastră.🙂 Suntem diferiți deci, vedem viața în moduri diferite. Când ajungem să înțelegem lucrul acesta suntem cu adevărat pregătiți să fim fericiți…singuri sau alături de cineva. 🤗
      Mulțumesc pentru comentariu! Zile frumoase!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here