Copil fericit

HAI SĂ CREȘTEM COPII FERICIȚI!

Zilele trecute am regretat enorm că teleportarea nu a fost încă inventată sau, poate că ea există dar nu pentru noi, muritorii de rând. Aș fi dat orice să fiu într-un anumit loc. De ce? Pentru că sufletul îmi luase foc, pentru că aveam atâtea de spus și pentru că el, copilul meu, era singur împotriva furtunii. În zbuciumul pe care orice părinte îl trăiește atunci când se simte neputincios, am avut efectiv impresia că îmi cresc aripi. Deși am rău de înălțime, cu siguranță îmi luam zborul. Atunci, a venit replica salvatoare, Stai liniștită, mă descurc! 

Cum adică, te descurci? Cum ai putea să te descurci fără mine? Cum vei rezista fără să fiu eu acolo, eu cu aripile mele de vultur deschise astfel încât nimeni și nimic să nu te poată răni? Doamne, moooor!

Atunci, în acele momente de panică în care mi se prăjea creierul, am realizat că eu, mama mult prea protectivă și mult prea iubitoare, am crescut un copil….fericit. De ce fericit? Pentru că știe să iubească, știe să trăiască, știe să aprecieze grija celor din jur, știe să discearnă atunci când situația i-o cere și știe să …. vorbească. Dar, mai presus de toate, copilul meu știe să lupte. M-am liniștit!

Da, asta înseamnă să fii fericit! Să iei viața în piept cu zâmbetul pe buze, să lupți pentru idealurile tale zâmbind cu tot sufletul și să ai curaj. Să ai curaj să fii tu însuți, să ai curaj să transformi nemulțumirea în ceva pozitiv și să fii puternic.

Hai să creștem copii fericiți, copii cu sufletul deschis, copii curajoși! Mai curajoși decât am fost noi, adulții de astăzi. Să creștem oameni mari, mari în idealuri, mari în cuvinte și mari în frumusețe. Să creștem oameni drepți dar sensibili, curioși dar echilibrați, maturi dar care să rămână pururi copii în inimă și în priviri.

Eu, recunosc, am fost un copil rebel, un copil care mereu era împotriva curentului și împotriva adulților crispați din jurul meu. Am fost copilul acela cu ”gura mare”,  considerat tupeist și, așa cum des mi se spunea ”nesimțit”. Da, mi-am luat-o de nenumărate ori! Cel mai dureros era că, oamenii în care aveam încredere, dascălii din jurul meu, îmi retezau aripile și îmi puneau ”botniță”. Așa erau timpurile. Nu aveai voie să ridici ochii și nu aveai voie să ripostezi chiar dacă aveai dreptate. Atunci, în acele momente în care sufletul meu era înjosit, mi-am jurat că eu voi fi un adult mai bun decât cei pe care viața mi i-a hărăzit să îi am alături în copilărie. Am luptat mult pentru asta.

Cum îți dai seama că tu ca părinte ai făcut o treabă bună? Sună cam tehnic dar, asta cu treaba bună o înțelege fiecare mamă grijulie și fiecare tată stresat, chiar dacă nu o arată. Păi, îți dai seama atunci când copilul tău reușește să îți atragă atenția prin pledoarii pline de argumentări raționale și atunci când rezolvă probleme stringente fără ca tu să declari cod roșu de calamitate. Atunci când devii un simplu spectator în fața unei crize pe care viața i-o servește fără pic de menajamente iar el, copilul cuminte și sensibil, se transformă. În ce? Într-un adevărat luptător care știe să mânuiască cu dibăcie vorbele în spiritul dreptății.

Știu, într-o astfel de situație îți vine să întorci lumea pe dos, să inversezi polii Pământului și să te transformi într-un supererou. Dar, după câteva clipe constați că ai în fața ta nu un copil neajutorat ci, un suflet uriaș și un spirit liber și corect. Atunci, te iubești pe tine ca părinte, mulțumești vieții că a aruncat în calea micului om astfel de lecții și cuprinzi cu toată ființa și toată dragostea minunea din fața ta, copilul fericit. Da, e un copil fericit pentru că poate să se exprime liber, poate să privească departe fără să i se taie aripile, poate să viseze și poate să gândească …. curat.

Hai să creștem copii fericiți! Hai să-i lăsăm să fie fericiți fără să le trântim ușa în nas, fără să îi catalogăm ca fiind nesimțiți, fără să îi țintuim cu degetul că ei sunt copii și noi suntem adulți și fără să îi considerăm inferiorii noștri. Sunt mai buni decât noi!

Vă iubesc, copii fericiți!

Te iubesc, copilul meu fericit!

Pentru Mihnea!   

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here