Cum ce pot! Pot să mă trezesc de dimineață și să nu fiu morocănoasă, ba mai mult, să mă ridic din pat cu o energie și o bună dispoziție molipsitoare. Pot să pregătesc micul dejun astfel încât toată lumea să fie mulțumită și să nu depășesc limita calorică admisă. De cine? De către un medic extrem de simpatic și destul de convingător.☺
Nu am terminat! Bineînțeles că pot să îmi aleg o ținută lejeră, să asortez un machiaj natural și să pornesc spre serviciu zâmbind soarelui darnic, încă de dimineață. Azi este a doua zi de serviciu după o vacanță lungă și relaxantă. Aveam ceva emoții că nu îmi voi intra în ritm, însă, a fost mai ușor decât credeam. Am reușit chiar să fac mai mult decât mi-am propus și sunt în grafic.
Felicitări mie! Treburile casnice puse la punct, prânzul savuros lăudat de cel mai critic observator al meu, cafeaua băută în tandem cu o felie de tort…buuun de tot și deschid televizorul, neapărat pe un post de muzică.
Aud melodia preferată, ”Girls like you”, și în câteva secunde sunt pe ringul de dans. Pot și îmi place să dansez ca o adolescentă. Coafura și outfitul mă ajută să mă camuflez. Nu mă recunoaște nimeni.☺ Mi-am prins părul în două codițe nostime și mi-am asortat maioul roz cu o pereche de pantaloni scurți, lejeri. Să nu uit de cerceii cu pietricică albastră. Nu sunt prețioși, sunt neprețuiți. Îmi place să mă las purtată de moment, așa că, am dansat frenetic și liber.
După relaxare pot să mă așez în fața laptopului, în biroul meu cu…pătură portocalie și saltea relaxa, cu fotografii de familie prinse în rame colorate, cu parfum de lavandă picurat suav din lumânările colorate luate din târguri de Crăciun și…cu tatuaj de amintiri romantice pe pereții de culoarea unui latte fierbinte.
Am terminat articolul! A fost una dintre cele mai solicitante scrieri. De ce? Londra este o metropolă care nu poate fi descrisă în cuvinte, trebuie văzută, simțită, trăită. Am scris cu sufletul, cu ochii și cu amintirea unui băiat fascinat de tot ceea ce înseamnă capitala cosmopolită. Deci, pot să termin articolul mai repede decât mi-am propus.
Pauză de lecție de istorie. Mă pun la punct cu detalii din trecutul Germaniei, nu pentru că sunt neapărat interesată de aceste aspecte ci, pentru că pot și vreau să fiu cât mai prezentă în tot ceea ce înseamnă pasiune pentru copilul meu. E greu să ții pasul cu cei mici care, de fapt, sunt mai mari decât noi din foarte multe puncte de vedere. Dar, nu este imposibil, se poate.
Am un chef de scris, teribil. Deschid pagină nouă și cuvintele curg fără prea mult efort. Plăcerea de a scrie, de a simți acel sentiment de libertate, este greu de stăvilit. Știți ce, nici nu vreau să mă opresc! De ce? Pentru că pot!
Scriu, scriu și…simt nevoia să mă răsfăț. Mă așteaptă dulceața de cireșe amare. Îmi încarc bateriile, fur o îmbrățișare stângace de la cel care e mic dar se crede mare,☺dau un telefon scurt pentru a auzi o voce care mă învăluie ca o briză timidă pe o plajă uitată de timp și de lume, și…pentru că pot, termin și cel de-al doilea articol.
Seară, cină, planuri, zâmbete, un film bun, o carte răsfoită, un pahar de vin roze și… se termină acea zi de marți, de care m-am apropiat cu o nesiguranță copilărească dar, care mi-a demonstrat că POT.☺
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
