METEORA SAU….MAI APROAPE DE CER
Voi începe cu o pledoarie pentru țara care a adus cele mai multe ,,amintiri” pe tarabă, Grecia. Odată ajunsă aici, totul mi-a intrat în suflet și a rămas acolo pentru veșnicie. M-am îndrăgostit iremediabil de frumoasa și fascinanta Elada, de cultura sa bogată, de oamenii veseli și primitori și de gastronomia plină de savoare. Ce să mai spun despre insulele spectaculoase și plajele idilice, de orașele aglomerate, de siturile și monumentele care te fac părtaș la nenumărate pagini de istorie și nu în ultimul rând, de spiritualitatea acestei țări. O splendoare!
De multe ori am spus că mă văd peste 30 de ani savurându-mi pensia, pe terasa casei mele mici și cochete din Grecia. Nu mă poate nimeni opri să visez!☺Până atunci, încerc să ajung în fiecare vară în țara mea preferată.
Cum am ales Meteora
Despre Grecia aș putea vorbi zile întregi și tot nu aș reuși să cuprind toate motivele care mă cheamă an de an, să mă reîntorc în țara marelui Zeus și a frumoasei Afrodita. Fiind primul articol dedicat Greciei, am ales un loc special, un loc scăldat de frumusețe, liniște și spiritualitate. Și acum îmi tresaltă sufletul când mă gândesc la Meteora.
Despre acest loc în care mâna naturii s-a împletit perfect cu răbdarea, dibăcia și credința omului, am auzit de la niște prieteni, pe când ne petreceam ultimele zile de concediu pe superbele plaje din Zakynthos. Nu au venit cu prea multe detalii dar au spus că este un punct de atracție al Greciei, un loc special care trebuie văzut. Am hotărât să reorganizăm traseul de întoarcere în țară și să ne abatem prin centrul Greciei pentru a putea vedea Meteora.
Trăgând un ochi la fotografiile de pe internet am rămas fără grai. Cum poate fi un loc de pe pământ atât de frumos? Am concluzionat că fotografiile sunt ușor îmbunătățite pentru a atrage turiștii. Când am ajuns acolo am descoperit că, de fapt, fotografiile nu au putut reda întreaga spectaculozitate a zonei. Realitatea era mult peste imaginile văzute și descria cu acuratețe traducerea ad literam a cuvântului Meteora, suspendat în cer.

Drumul spre Meteora
După un drum încântător, care ne-a purtat pe coasta dantelată a Mării Ionice, apoi ne-a aruncat în centrul Greciei prin livezi interminabile de măslini, peste și prin munți, după sute de kilometri de autostradă…și iar autostradă….și din nou autostradă, am ajuns în Kastraki. Fără cuvinte…! Ultima parte a drumului a fost parcursă la viteză minimă deoarece a fost plin de serpentine. Nu m-a deranjat lucrul acesta deoarece mi-a dat posibilitatea să admir peisajele care se întreceau în frumusețe.
După ce ne-am cazat, fiind seară, am hotărât să căutăm o tavernă unde să ne bucurăm de ospitalitatea grecescă și să admirăm peisajul Meteorei creionat de stâncile care se înalță spre cer, în lumina caldă a lunii, de la distanță. Nu am căutat prea mult locul unde să cinăm. ☺
Printre mănăstirile Meteorei
A doua zi, dis-de-dimineață, Meteora și-a deschis larg brațele și ne-a primit cu căldură pe tărâmul său, care pare desprins dintr-o altă lume. Am pășit doborâtă de emoție în arealul celor 6 mănăstiri, care par suspendate între cer și pământ. Brațele de stâncă care susțin frumoasele construcții sunt rezultatul unui fenomen fizic unic în lume. Acestea au luat naștere datorită apelor care, în drumul lor spre Marea Egee, au sculptat cu precizie și măiestrie în masivul care era localizat aici.
Întreaga zonă, care este considerată a doua ca importanță spirituală după Muntele Athos, poartă cu mândrie urmele lăsate de trecerea timpului. Izvoarele istorice plasează primii asceți creștini în Meteora, încă de la sfârșitul sec. al XI- lea. Se spune că Sf. Atanasie, plecat de pe Muntele Athos din cauza acțiunii piraților, se stabilește aici cu câțiva călugări. Ușor, ușor, toate stâncile Meteorei sunt binecuvântate cu mănăstiri. Au fost construite peste 20 de lăcașuri, astfel, zona a devenit un rai duhovnicesc.
De-a lungul timpului unele mănăstiri au fost distruse de otomani iar altele au fost părăsite. Povestea lor este spusă de ruinele care îmbogățesc cu demnitate peisajul suprarealist. Acum doar 6 sunt intacte și funcționale: Mănăstirea Marelui Meteor, Mănăstirea Varlaam, Mănăstirea Rousanou, Mănăstirea Sf. Nicolae Anapafsas, Mănăstirea Sf. Ștefan și Mănăstirea Sf. Treime. Dintre toate, cea mai impunătoare este Mănăstirea Marelui Meteor.
Emoții
Nu mare mi-a fost surprinderea să aflu că mulți domnitori români au ajutat prin danii bogate mănăstirile din Meteora. Neagoe Basarab, Vasile Lupu, Stefan cel Mare și mulți alții au contribuit la desăvârșirea spirituală a acestui loc, donând icoane și picturi, fresce, manuscrise și moaște ale sfinților. Știind aceste lucruri, totul a căpătat o altă încărcătură emoțională. Mă simțeam copleșită de frumusețea și liniștea acestor locuri, dar în același timp, o energie inexplicabilă mă învăluia, pe măsură ce înaintam în periplul meu.

Am luat pe rând fiecare mănăstire din Meteora și am încercat să simt vibrația fiecărui loc, oricât de greu ar fi fost să ajung acolo. Nu se ajunge ușor! Accesul se face cu ajutorul podurilor și al podețelor, al potecilor bine bătătorite de miile de pelerini care se perindă zi de zi în acest loc sfânt și al sutelor de trepte săpate în stâncă. Acestea din urmă pun la încercare răbdarea, determinarea și până la urmă credința celui care dorește să se bucure de minunățiile fiecărei construcții monahale.
Nu de multe ori am fost tentată să renunț dar, am tras aer adânc în piept și am considerat că ceea ce mă așteaptă la fiecare capăt de drum (scări), merită orice efort. Într-adevăr, ceea ce am putut vedea, trăi și simți odată ajunsă în fiecare mănăstire, nu poate fi egalat de nicio altă experiență.
După câteva astfel de urcușuri am simțit nevoia să ne oprim pur și simplu, nu în parcarea adiacentă vreunei mănăstiri ci undeva pe drumul dintre ele. Am găsit un loc perfect, cu o priveliște de o mie de puncte. Ne-am lăsat în voia timpului și a spațiului, ne-am hrănit cu tabloul incredibil care se desfășura în fața noastră și…..în acel moment, de undeva s-a auzit un cântec bisericesc. La una dintre mănăstiri era slujbă.
Vizitați Meteora
Atât de frumos, atât de curat, atât de….îngeresc! Au urmat alte câteva mănăstiri care ne-au uimit prin simplitatea, dar în același timp, măreția lor. Ne-am bucurat de fiecare moment, de fiecare emoție și de fiecare durere de picioare.
Ziua a fost o adevărată poveste iar Meteora, fără doar și poate, o nestemată a Greciei.
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
Frumos! Le-am vazut si eu, sper sa ma reintorc… candva
Grecia ascunde multe comori . Meteora este una dintre ele. Mai am câteva în tolba cu amintiri. Urmează….