În 2020, Pietrele Doamnei m-au făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de munte. Și, după experiențele avute acolo sus, când mă aflam cu capul în nori, aș putea spune că și muntele a început să mă placă. Nici nu ar avea cum să nu mă îndrăgească! Reacțiile mele în momentul în care pornesc pe traseu, chicotelile și exclamațiile copilărești la vederea fiecărui centimetru de potecă și bucuria aceea care poate fi exprimată folosind tot ceea ce înseamnă trup și suflet, nu cred că trec neobservate.
Despre Masivul Rarău, iubitorii de munte pot spune multe. Că oferă niște priveliști care te lasă fără cuvinte, că e învăluit de legende care se pierd în negura isoriei și, nu în ultimul rând, că se lasă ușor ”cucerit”. Dacă nu ați ajuns încă să faceți cunoștință cu falnicul străjer al Bucovinei, vă invit să nu zăboviți prea mult în a vă gândi. Și dacă muntele vă e ”la îndemână”, porniți spre a admira spectacolul oferit de Pietrele Doamnei, atât vara cât și iarna. Veți avea parte de două lumi diferite, una plină de adrenalină și alta învăluită de magie. Trebuie încercat!
Cum ajungi la Pietrele Doamnei
Rezervația Pietrele Doamnei este o arie protejată de interes național, situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al orașului Câmpulung Moldovenesc. Accesul în zonă se poate face din orașul Câmpulung Moldovenesc sau din Chiril, mergând cu mașina pe Transrarău. Această cale șerpuită care taie muntele cu blândețe, te pregătește atât vizual cât și sufletește de ceea ce vei găsi atunci când vei poposi la baza stâncilor numite atât de frumos, Pietrele Doamnei.
Pentru temerarii care vor să ajungă aici străbătând zona la picior, există nenumărate trasee care au ca punct terminus spectaculoasa formațiune muntoasă. Poți alege să pornești din Cheile Moara Dracului, mergi pe Șaua Ciobanilor, Vârful Rarău și ajungi la Hotel Alpin. Dacă alegi traseul din Slătioara, străbați Codrul Secular Slătioara, Fânețele montane Todirescu, Popii Rarăului, Vârful Rarău, Hotel Alpin.
Traseul ”Povestea muntelui”
Pietrele Doamnei, aceste stânci piramidale care impresionează prin formă și postură, au o altitudine de 1634 de metri și sunt de fapt trei turnuri de calcar, mărginite de o centură de grohotișuri acoperite de molizi și jnepeni. Aventura circuitului din jurul stâncilor pornește din parcarea Hotelului Alpin și urmează traseul tematic ”Povestea muntelui”. Traseul are cinci puncte foarte bine marcate prin panouri. Acestea scot la iveală, prin informații prețioase, istoria Rarăului.
La sfârșitul lunii august am hotărât că e momentul să iau în piept traseul spre Pietrele Doamnei. De multe ori ajunsesem la baza lor dar nu am îndrăznit să ”le cuceresc”. Nu era timpul.
Atunci când am ajuns cu mașina în parcarea hotelului am constatat că nu am fost singura care și-a dorit o zi la înălțime, mai erau câțiva zeci de doritori. Din păcate, la prima vedere, mi-am dat seama că nu toți erau pregătiți pentru traseu, acesta nefiind unul foarte simplu. Ținuta de stradă, sandalele sau adidașii cu vedere la gleznă, fusta sau pantalonul la dungă nu își au locul pe munte.
Însă, mi-am propus să fac abstracție de ceea ce nu avea legătură cu frumusețea muntelui și să am parte de o experiență așa cum doar Rarăul o poate oferi.
Marcaj cu cruce albastră spre Pietrele Doamnei
Prima parte a traseului, marcat cu cruce albastră, a pornit din parcare, afundându-se în pădurea umbroasă. Peisajul este unul demn de legendele care ”bântuie” locul. Că vorbim de comoara lui Petru Rareș care ar sta ascunsă de sute de ani în măruntaiele muntelui sau de sălașul diavolului care ”stăpânea” Rarăul în vremuri străvechi, cadrul natural este unul care pune imaginația la încercare. Astfel, stâncile camuflate sub pătura de mușchi, pereții abrupți care par a nu avea capăt și rădăcinile copacilor ce dau impresia că nu își mai știu locul, toate creează magie.
Odată cu ieșirea din pădure începe și partea mai grea a traseului. Însă, odată cu dificultatea potecii vine și adrenalina. Cât despre spectacolul creat de cerul albastru și culmile muntoase ce stau de strajă de jur împrejur, e unul fără egal. Așa că, nu ai de ales, te lipești de peretele de stâncă din stânga și te bucuri de ceea ce ți se arată în dreapta.
Partea dificilă a traseului
Poteca ușor abruptă și plină de obstacole trece pe lângă pereți de escaladă, arbori care stăpânesc cu rădăcinile lor muntele și multe goluri cale dezvăluie un peisaj amețitor. La mai puțin de o oră de la intrarea pe traseul spre Pietrele Doamnei, mă aflam în fața zonei cu lanțuri, ultimul pas spre punctul de belvedere. În condiții normale, asta însemnând în lipsa zecilor de turiști care se opinteau să se prindă de lanțuri și se înghesuiau făcându-și drum spre platou, aș fi ajuns sus în 15 minute. În condiții de trafic intens, am ajuns sus în jumătate de oră. Bine și așa!
Aici, în aceste momente în care am avut impresia că are loc o nedreptate la adresa muntelui, mi-am promis că voi reveni la Pietrele Doamnei și voi alege un timp care să fie doar al meu. Să fiu doar eu cu muntele, doar eu în această poveste. Astfel, fotografiile din zona de lanțuri nu mai corespun verii pentru că, așa cum mi-am propus, am refăcut traseul în ultima zi a lunii noiembrie.
Platoul belvedere
De sus, de pe platoul de belvedere spre Pietrele Doamnei, priveliștea te lasă fără grai. Ai Bucovina la picioare și simți că frumusețea ce te înconjoară îți intră în suflet și se transformă în iubire. N-ai cum să nu iubești aste plaiuri! N-ai cum să nu crezi că Dumnezeu a scăpat aici, dinadins, mai mult din tot ceea ce înseamnă binecuvântări.
Încărcată cu de toate, inclusiv cu nerăbdarea de a scăpa de aglomerație, am parcurs din nou zona cu lanțuri și am continuat traseul, de data aceasta doar prin pădure. Mult mai lină și mai accesibilă, poteca ce duce turistul spre punctul final, Hotel Alpin, restabilește pulsul crescut nefiresc de mult, stabilizează echilibrul pierdut la înălțime și lasă timp pentru planuri noi.
Revedere cu Pietrele Doamnei printre fulgi de nea
Planurile făcute atunci s-au materializat câteva luni mai târziu. Astfel, în ultima zi a lunii noiembrie am purces la drum spre Pietrele Doamnei. De data asta mi-am făcut temele și am aflat că cine vrea să aibă muntele doar pentru el trebuie să o ia înaintea soarelui.
După o ”aprovizionare” atentă cu echipament de iarnă și o trezire înaintea cocoșilor, am ajuns la Hotel Alpin. Cea mai mare fericire a fost când am constatat că parcarea e goală. Era clar, eu și Dragoș aveam muntele doar pentru noi. Am simțit pe dată că ascensiunea din vară a fost doar preludiul și urma adevărata magie.
Pentru siguranța noastră, muntele fiind acoperit cu un strat generos de nea, nu am urmat traseul clasic. Am ales poteca prin pădure, adică am pornit în sens invers. Astfel, am avut parte de un adevărat regal. Fulgii se dădeau în spectacol când întâlneau o poieniță, păsările își făceau trezirea destul de zgomotos iar zăpada era străpunsă de zeci și zeci de urme mici. Cineva își făcuse rondul de dimineață.
În jumătate de oră am ajuns la celebra zonă cu lanțuri. Recunos faptul că acum, în liniștea absolută și mângâiată de un strat subțire de zăpadă, părea ceva mai înfricoșătoare. Dar nu am renunțat. Nu aveam cum. Îmi promisesem că voi duce tricolorul până sus. A doua zi era 1 Decembrie. Și nu am renunțat pentru că m-au ajutat încurajările lui Dragoș.
Acolo sus, față în față cu Pietrele Doamnei și cu Bucovina asediată de o ninsoare măruntă și deasă, am simțit că nimic nu este imposibil și că, ține de noi să trăim cu adevărat. Ceea ce simți când, cu picioarele tremurânde și fruntea plină de transpirație, calci pe acoperișul lumii, nu poate fi descris în cuvinte. E viață, e magie, e încredere, e iubire…
Hai și tu să simți magia!
Pietrele Doamnei, două anotimpuri, două experiențe diferite, o singură dorință, aceea de a simți îmbrățișarea muntelui. Nu ați simțit-o încă? Nu-i timpul pierdut. Dar nu uitați, muntele iubește turiștii responsabili, atenți și bine pregătiți.
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
[…] Transrarăului scăldat de lumina blândă a soarelui e una de pus în ramă. Iar siluetele Pietrelor Doamnei, văzute de la punctul de belvedere de pe șoseaua care urcă Munții Rarău din Pojorâta, sunt […]