Masivul Rarău, locul unde iarna se transformă în basm

Când iarna pune stăpânire pe natură, cele mai spectaculoase tablouri se conturează pe crestele munților. Totul încremenește sub mantia de zăpadă iar peisajul devine unul fantomatic. În astfel de momente, în care te regăsești în fața unei scene care pare scoasă din poveștile Regatului de Gheață, tot ceea ce este omenesc pălește. Las drept mărturie cuvintelor mele, instantaneele surprinse într-o dimineață geroasă de decembrie, în Masivul Rarău.

Tare-i mândru muntele ăsta și tare-i ospitalier! E asemeni celor care l-au considerat de-a lungul veacurilor, bunul lor frate, bucovinenii. Cum ar putea să-l vadă altfel, când ”fratele” Rarău stă cu fruntea semeață și veghează asupra lor, asupra zilelor trăite aici în mândra și frumoasa Bucovină. Ș-apoi, odată ce dai ochii cu el, cu muntele, nu-l mai uiți niciodată. Așa de aprig te cucerește! Și tot vii, și tot îl vezi, și tot urci până pe vârful lui, că nu-i greu. Dar ce vezi de aici…..e de poveste!

Masivul Rarău e plin de comori, e ca o dantelărie brodată de mâini harnice și pricepute. Că vorbim despre Pietrele Doamnei sau Piatra Șoimului, despre Piatra Zimbrului sau Popii(Popchii) Rarăului, toate aceste formațiuni calcaroase impresionează prin formă, postură și priveliștile care se dezvăluie de la înălțimile lor.

Rarăul e plin de trasee turistice, unele mai lungi și mai solicitante și altele mai scurte și mai accesibile. Pentru acea dimineață de decembrie am ales unul care nu pune foarte mari probleme și e extrem de pitoresc. Acesta pornește de la Hotel Alpin, ajunge pe Vârful Rarău, trece prin Șaua Ciobanilor și ajunge la Popii Rarăului. O minunăție de traseu! Eu l-am parcurs în aproximativ 4 ore, dus-întors.

Drumul spre Rarău

Cine se scoală de dimineață departe ajunge și are parte și de un răsărit de poveste. Imaginea Transrarăului scăldat de lumina blândă a soarelui e una de pus în ramă. Iar siluetele Pietrelor Doamnei, văzute de la punctul de belvedere de pe șoseaua care urcă Munții Rarău din Pojorâta, sunt de-a dreptul spectaculoase. Dar, să nu uităm și de imaginea Masivului Giumalău. Un adevărat spectacol vizual!

De la punctul de plecare pe traseu, hotelul de la baza Pietrelor Doamnei, până pe Vârful Rarău calea e relativ lină. Prima jumătate se parcurge prin pădure, urmând crucea albastră. Apoi, în dreptul unei poienițe cu priveliște spre spectaculoasele formațiuni calcaroase, se face stânga spre drumul forestier care duce la Cabana Pastorală și Stația Meteo Rarău.

Cum e iarna în inima pădurii? E o altă lume, o altă energie, o altă poveste… 

Ieșirea din pădure, de obicei, e asociată cu multă veselie, puzderie de turiști care iau cu asalt Vârful Rarău și un peisaj blând și ”domestic”. Iarna, zona e plină de săniuțe și copii care se bucură de stratul generos de zăpadă. Însă, toate acestea sunt inexistente la primele ore ale dimineții. Așadar, aveam muntele doar pentru noi. E așa o binecuvântare să vezi întinderea albă într-o liniște absolută!

Zăpadă și amintiri

Cu un ochi la Rarăul ”cucerit” de antene și cu celălalt la tabloul impresionant al Pietrelor Doamnei, am străbătut traseul spre vârf cu o bucurie copilărească. N-ai cum să nu te bucuri când totul amintește de iernile ”serioase” de odinioară. Până și musafirul nepoftit de pe potecă, un ciobănesc cu o statură impresionantă și o blândețe pe măsură, mi-a declanșat amintiri.

Copil fiind, zăpezile căzute peste satul natal făceau să nu se mai zărească gardurile caselor. Atunci, deschizător de drumuri pe ulițele troienite era un cățelandru cu blana ca tăciunele și ochii scânteind a joacă. Mi-e tare dor de acele ierni!

Vârful Rarău

Pentru a ajunge pe Vârful Rarău treci mai întâi printr-o zonă de belvedere care te lasă fără grai. Aici, am avut parte de un adevărat spectacol montan. Marea alpină în toată splendoarea ei inunda întreg orizontul. Din loc în loc vârfuri fantomatice străpungeau infinitul alb. Ceahlăul, Pietrosul Bistriței și Giumalăul creau prin simpla lor prezență un decor grandios. Pentru așa o experiență merită să neglijezi somnul de dimineață și să pornești la drum înainte de răsăritul soarelui.

După o ședință foto care s-a lăsat cu niște imagini incredibil de frumoase, am urcat pe Vârful Rarău. Stratul consistent de zăpadă a îngreunat nițel urcarea, dar a meritat. Norocul mare este că de la punctul de belvedere până sus pe vărf faci doar câteva minute. De acolo de sus, iarna pare mai iarnă, cerul pare mai albastru iar soarele dă impresia că e o roată de foc aruncată într-o mare de gheață.

Minute întregi am admirat peisajul și m-am minunat de strălucirea pe care o poate imprima iarna, acestor locuri.

Șaua Ciobanilor

După ce am ajuns din nou la baza Vârfului Rarău, am continuat calea drumului forestier mergând spre Șaua Ciobanilor. Urmele unui vehicul, probabil al Salvamontului, au fost călăuze bune în a doua parte a traseului. Asta pentru că marcajele erau acoperite de stratul pufos de nea și fără ele e dificil să te orientezi într-o mare de zăpadă.

În aproximativ 15 minute am ocolit Rarăul și, lăsând în urmă brazii încărunțiți, am ieșit într-un gol alpin. În stânga cerul albastru se lăsa peste culmea albă iar în dreapta se deschidea orizontul. Oare poți să te îmbeți de la prea multă frumusețe? Dacă da, atunci eram de-a dreptul beată.

Numele de Șaua Ciobanilor vine, fără îndoială, de la multitudinea de stâni din zonă. Iarna, acestea sunt lăsate în grija frigului și a zăpezii, dar în restul timpului sunt ”locuite”. Chiar am citit faptul că din primăvară până în toamnă, cei care trec pe aici trebuie să aibă grijă la câinii care sunt aprigi gardieni ai mioarelor.

Pitorească tare e imaginea acestor ”îndămânări” ridicate de oameni pentru a avea adăpost în conviețuirea cu muntele. Dar, și mai pitoresc este gândul care mă duce la bucovinenii cu obrajii arși de soare, stăpâni nenumiți ai acestor locuri. Câte răsărituri le-or fi mângâiat sufletele obosite și câte apusuri sângerii au dat viață buciumelor ținute cu sfințenie lângă boanda lungă și călduroasă?

Popii Rarăului

Și uite așa, tot minunându-mă de peisajul ridicat la rang de spectacol și imaginându-mi cum o arăta zona în vremi mai călduroase, am ajuns la Popii Rarăului. Formațiunile calcaroase cocoțate pe creasta principală a Masivului Rarău sunt cunoscute pentru faptul că găzduiesc o nestemată a muntelui, Floarea de colț.

Nu am aflat de unde vine denumirea acestor stânci ascuțite și care este legătura lor cu fețele bisericești. Însă, mie mi s-au părut mai degrabă ca făcând parte dintr-o poveste științifico-fantastică. Parcă și vedem un dragon aciuat prin aste locuri, atras de vreo fecioară oacheșă. Apoi, apare feciorul curajos care învinge uriașul întunecat și, ce să vezi, colții acestuia rămân mărturie învingerii binelui.

Deși ajunsesem la capătul traseului creionat cu câteva zile înainte, am hotărât să mai zăbovim ceva vreme în zonă, cercetând ce e dincolo de micul urcuș care se vedea în continuarea potecii. De fapt, nu eram în necunoștință de cauză. În primăvară am făcut traseul din Codrul Secular Slătioara și am ajuns până la Fânețele montane Todirescu. Dacă atunci am mai fi mers puțin am fi ajuns aici, la Popii Rarăului. Mi-ar fi plăcut să revăd acea pajiște, acum probabil ”înecată” într-o mare de zăpadă.

Așa că, eu și Dragoș ne-am aventurat curajoși spre zona de pădure care se vedea la orizont. Și, așa cum se întâmplă des iarna la munte, am dat peste tot felul de urme amprentate pe zăpadă. Am tot dat cu presupusul cine or fi vinovații, ne-am bucurat de fulgii care începuseră a dansa în văzduh și am făcut zeci și zeci de fotografii.

Totuși, muntele este imprevizibil. A demonstrat-o cu vârf și îndesat atunci când, în doar câteva minute, cerul s-a întunecat și a început un viscol aprig. A fost momentul în care am făcut cale întoarsă fără să stăm pe gânduri.

Vine ea, primăvara!

Hai și voi pe Rarău!

Iarnă, munte, dimineață, toate sunt elementele care conturează o frumoasă aventură. Și ce aventură! Nu ratați o hoinăreală pe Rarău în toiul anotimpului alb! Magia e prezentă la fiecare pas. Dar nu uitați, muntele dă dependență! Pregătiți-vă pentru asta!

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !