Sasca Montană

Anul acesta mi-am dorit foarte mult să ajung în Cheile Nerei. Toată primăvara am făcut planuri, am căutat trasee și m-am răsfățat cu imagini oferite de cei care au ajuns în aceste locuri minunate. Ca să nu mai spun de vizionarea cu mare plăcere a unor emisiuni de pe postul național de televiziune în care, un iubitor de natură a bătut la pas această zonă care oferă un spectacol grandios. Ce mai, dorința arzătoare trebuia îndeplinită. Când? Atunci când sfârșitul de vară și începutul toamnei se împletesc într-o frumoasă poveste. Zis și făcut! Însă, nu despre hoinărelile din Cheile Nerei vreau să vă povestesc acum ci, despre localitatea care mi-a fost gazdă timp de câteva zile, Sasca Montană. 

De ce Sasca Montană?

Cum am ajuns să mă cazez aici sau mai bine zis, cum am ajuns să aleg satul acesta cufundat în liniște, drept popas pentru aventura mea în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița? Simplu, am dat peste un articol pe internet care spunea faptul că undeva, în Banatul Montan, există o localitate unică în țară datorită aerului de aici. Și când spun aer nu mă refer la înfățișarea localității ci la amestecul de gaze indispensabil vieții.☺

Auzind această minunăție, am ”săpat” mai adânc și ceea ce am aflat a fost nu doar surprinzător ci și foarte convingător. Cum să nu stai în Sasca Montană când aici ai parte de un somn odihnitor și de o energie pozitivă cum rar întâlnești. Se spune că aerul din acest colț de țară, o adevărată ”mină de aur” a zonei, ”tămăduiește” atât problemele digestive cât și cele respiratorii. Cât despre starea de bine, spun din proprie experiență, că fiecare zi petrecută în punctul de întâlnire al Munților Locvei, Almăjului și Aninei, este o binecuvântare și o bucurie.

Că tot veni vorba de mină, Sasca Montană este recunoscută drept localitatea cu o veche tradiție în minerit. Extracțiile de cupru, aur, aramă și fier se efectuau în zonă încă din vremea romanilor. Mărturie stau ruinele castrului descoperit în apropierea furnalelor. După romani, această îndeletnicire care este o împletire între îndârjirea omului și dărnicia pământului, a fost dezvoltată de către austrieci. Astfel, atunci când zona aceasta a Banatului a fost sub ocupație austriacă, aici s-au înrădăcinat familii venite din toate colțurile imperiului. Acest lucru a dus atât la o puternică dezvoltare a comunității cât și la crearea unei noi identități culturale a acesteia. Se simte lucrul acesta atunci când pășești în liniștitul sat în care ai sentimentul că timpul a stat în loc.

Oameni și locuri ca acasă

Atunci când am poposit în Sasca Montană am avut efectiv impresia că am ajuns acasă. Ați simțit vreodată asta? Nu știu de unde a venit acest sentiment. Poate de la zâmbetul gazdei care m-a primit cu multă căldură, de la susurul firului de apă care mângâia șoseaua îngustă sau de la aerul ionizat care îți făcea deja efectul.

Nici nu cred că mai contează ce a născut acest sentiment. Contează faptul că cele câteva zile petrecute aici, nu departe de comorile neasemuite ale Banatului Montan, au fost de poveste. Despre ce comori vorbesc? Despre minunățiile din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Stați aproape și le veți descoperi prin ochii și poveștile mele!

Apropo, atunci când am ajuns aici aveam deja creionate câteva trasee care ar fi trebuit să îmi satisfacă dorința de aventură în inima naturii. Ce credeți? Planurile au fost ”dejucate” de către oamenii locului.

”Să nu mergeți prin Chei cu pantaloni scurți, vă trebuie neapărat pantalon care să acopere gleznele!”

”De unde plecați spre Tunele? Nu-i bine, vă spun eu cum să faceți!”

”Să nu cumva să ratați Casa Verde! Vă explic numaidecât cum ajungeți!”

”Să mergeți la mănăstire. Tare-i frumos!”

Cam așa erau întâlnirile cu vecinii blânzi și binevoitori. Cum să nu te simți ca acasă!

Loc de poveste

Sasca Montană este locul de  cazare ideal pentru cei care își doresc să hoinărească în zona în care Nera, frumosul curs de apă născut din dărnicia Munților Semenic, creează un colț de rai. Însă, odată ajuns aici constați faptul că mica localitate e o oază de liniște, un loc potrivit pentru recreere și plimbări interminabile.

Așadar, printre aventurile fantastice din Cheile Nerei, am luat la pas strada principală și, recunosc, nu doar o dată. Ce am descoperit? Un sat care la prima vedere nu spune nimic dar, în momentul în care îi pătrunzi în suflet, ți se deschide cu delicatețe. Casele rânduite meticulos de-a lungul șoselei, zidurile atinse de povestea timpului, împreunările aproape perfecte între natură și ceea ce erau odată cămine iubitoare și o biserică a cărei turlă se îndreaptă amenințător spre Divinitate, toate creionează o poveste.

Atunci când o termini de citit, cauți un loc potrivit pentru hodină și răsfăț. Eu l-am găsit și l-am trecut în ritualul de seară, nu doar pentru bucatele gustoase și imaginea arhaică ci și pentru puzderia de pisici drăgălașe care mișună pe aici. Într-un cuvânt, am descoperit restaurantul La Vechea Moară.

Mănăstirea Nera

Nu poți ajunge în Sasca Montană fără să pornești de-a lungul Nerei până ajungi într-un loc iubit de natură și de Dumnezeu, Mănăstirea Nera. Doamne, câtă frumusețe și câtă dragoste mi-a fost dat să văd aici. Locul pare scos din poveștile cu sfinți iar sentimentul care te încearcă în momentul în care intri în arealul mănăstirii este greu de explicat.

Am cutreierat țara în lung și în lat și am trecut pragul multor mănăstiri însă, nicăieri nu am avut parte de așa un ”tratament” ca aici. Din momentul în care am pășit în curtea mănăstirii m-am simțit ca un oaspete de seamă. O măicuță cu chip de înger și glas dulce ca mierea m-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și cu dorința de a-mi face mie și prietenilor mei, șederea aici cât mai plăcută. Astfel, am petrecut clipe minunate având un ghid … de pus la rană.

Mănăstirea Nera nu are o istorie care să se piardă în negura vremurilor însă, povestea sa chiar dacă este destul de recentă, e plină farmec și mai ales de învățăminte. Ceea ce am auzit și am văzut aici m-a făcut să înțeleg mai bine zicala românească ”Fă rai din ce ai!”. Cele 80 de măicuțe de aici au reușit cu o determinare remarcabilă și un talent născut din dragostea pentru Dumnezeu și pentru tot ceea ce a lăsat El pe pământ, să creeze minuni tămăduitoare.

Plante medicinale 

Principala îndeletnicire a maicilor este prepararea de produse naturiste pentru tratarea diverselor afecțiuni și pentru consumul alimentar. În anul 2009 aici a fost înființat Laboratorul Sfinții Doctori fără de arginți, scopul fiind acela de a aduce mai aproape de oameni darurile tămăduitoare sădite de Dumnezeu în plante. Produsele sunt preparate manual, după rețete proprii, procesul urmărind păstrarea proprietăților naturale ale plantelor folosite.

Ce să vă spun! Intrând în magazinul mănăstirii mi-am umplut tolba cu borcane, borcănele și sticluțe magice. Nu mă mai puteam opri din cumpărat. Acum, după ceva timp de la achiziționare, pot spune că dulceața e demențială, siropul e magic, ceaiul numai bun pentru serile de toamnă iar oțetul …. ingredientul secret pentru salatele gustoase.

Pensiunea Iedera

În final, vin cu o mărturisire, așa ca între prieteni. Dacă ajungeți în Sasca Montană nu ocoliți Pensiunea Iedera. E drept, sunt câteva pensiuni aici dar, cu siguranță aceasta a fost alegerea cea mai potrivită pentru mine și nebunaticii mei prieteni. Am găsit aici niște gazde minunate, curățenie și bun gust și, nu în ultimul rând, intimitatea unui cuib prietenos și confortabil. Mulțumim de bună găzduire!☺

Așadar, poveștile despre aerul binefăcător sunt cât se poate de adevărate și spun asta din experiență. Cum m-am simțit în Sasca Montană? Minunat e puțin spus. Și cum aș fi putut să mă simt altfel când, tot ceea ce am găsit aici a contribuit la burdușirea tolbei cu amintiri. Și ce amintiri! Numai bune de așezat pe ”tarabă”.☺

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

2 COMENTARII

  1. Ma bucur sa vad ca in ultima vreme Caras Severinul este tot mai cautat de turisti. Avem locuri frumoase, unele mai greu accesibile, e drept, dar oricum destul de putin promovate. Ma bucur cel mai mult ca ati descoperit Manastirea Nera si maicutele de acolo care sunt cu adevarat speciale, sunt tinere si deosebite, sunt maicute medic, maicute arhitecte, maicute inginer, nutritioniste , sunt foarte bine pregatite si chiar sunt speciale, o placere sa stai de vorba cu ele.

    • Am mai hoinărit prin zonă cu ani în urmă, mai precis, am văzut morile de apă de la Rudaria. Atunci mi-am promis că voi reveni pentru a descoperi și alte minunății și, așa am făcut. Ce de frumuseți! 🙂 Cât despre mănăstire, e cu adevărat un colț de rai. Atât de mult mi-a plăcut încât nu îmi venea să mai plec de acolo. Și când am plecat, am făcut-o cu lacrimi în ochi. M-a tulburat bunătatea și tinerețea măicuței care m-a însoțit în plimbare și, mai ales, sinceritatea ei. Locuri de poveste!🤗

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here