SKOPELOS TOWN, POVESTE SCRISĂ ÎN GRĂDINA PISICILOR JUCĂUȘE
Curtea plină de mușcate, fotoliile acoperite de perne moi, balansoarul încadrat de verdeață și imaginea căsuței cu pereți albi și obloane albastre ca cerul, mă îndeamnă la visare. Felinarul ușor prăfuit se leagănă elegant în bătaia vântului. Norii străpunși ici-colo de raze timide de soare ating, frățește parcă, vârfurile pinilor care îmbracă piscul din zare.
Pare a fi o imagine desprinsă din experiența unei zile la munte, dar nu e. Sunt la mare și nu sunt pe plajă. Sunt într-o curte de poveste, păzită bine de trei pisicuțe poznașe. Simfonia greierilor anunță lăsarea serii. Sunt pe Insula Skopelos.
Când am văzut norii adunându-se m-am întristat. Acum, însă, am înțeles scopul acestei pauze. Frumoasa mea Grecie îmi dă răgaz să mă bucur de minunata experiență avută astăzi.
De ce Skopelos?
De câteva zile am poposit pe una dintre cele mai frumoase insule grecești, Skopelos. Nu a fost greu să o aleg ca destinație pentru vara aceasta. Ce m-a convins? Muntele care își scaldă nestingherit poalele în apele azurii ale Mării Egee, pădurile de pini care fac din această insulă un adevărat paradis verde, plajele exotice, liniștea, stâncile îndrăznețe care par că sunt în imponderabilitate, casele albe care respectă cu sfințenie arhitectura tradițională, grădinile parfumate, livezile de măslini stăpânite de capre și….aș putea continua la nesfârșit.
Pe lângă toate aceste comori ale insulei, unele fiind parcă adunate aici cu nemiluita, ceea ce m-a convins că această reprezentantă de marcă a Sporadelor de Nord merită să fie explorată, este decorul aproape ireal al celebrului film Mamma Mia. Văzând filmul, am decis fără drept de apel că voi ajunge aici cât mai repede.
Cei aproximativ 1300 de kilometri parcurși până în Golful Volos apoi încă 4 ore pe feribot au meritat din plin. Ceea ce am găsit pe această bijuterie a Greciei Insulare a întrecut orice așteptare. Minunat!
Skopelos Town, capitala insulei
Astăzi mi-am făcut timp să vizitez capitala insulei, Skopelos Town. Nu se poate să ajungi pe această bijuterie verde din Marea Egee și să nu te bucuri de minunatul orășel care poartă cu mândrie statutul de ”cel mai frumos oraș tradițional din Grecia”.
Întâlnirea a fost o adevărată încântare alb-albastră. Venind cu mașina dinspre Stafylos, locul unde am avut cazarea, din imensa haină verde care îmbracă cu delicatețe și eleganță insula, mi-a apărut brusc în față o aglomerare de case. Ținându-se parcă de mână, acestea urcă lin pe culmea stâncoasă care se oglindește în micul golf. Imaginea este pe cât de spectaculoasă, pe atât de familială. Aspectul de oraș amfiteatru îmi amintește de Parga sau Kavala, despre care am scris în articole anterioare.
Skopelos Town, destinația yachturilor
Am lăsat mașina în zona de port a orașului și am luat-o la pas de-a lungul falezei. Iahturi mai mici sau mai mari, care au împrumutat din albul caselor, își legănau ușor catargele. Am admirat curajul temerarilor de a se aventura în călătorii pe mare și m-am bucurat când am descoperit că mulți dintre ei erau români.
Întreagul tablou care se lasă descoperit de pe digul străjuit de veliere te lasă fără cuvinte. Skopelos Town pare a fi rezultatul muncii unui artist care a avut în paletarul său doar trei culori: alb, portocaliu și albastru. Provocarea sa a fost să realizeze din cele trei culori o adevărată capodoperă. I-a ieșit!☺
La pas prin Skopelos Town
Citisem faptul că minunatul orășel este împânzit de biserici, 123 la număr. Una dintre ele, și cred că cea mai frumoasă, stă bine ancorată în extremitatea portului, pe o stâncă spălată de valurile jucăușe ale mării. Albul imaculat al pereților în contrast cu cenușiul stâncii creează o imagine de o frumusețe pură, imaculată, unică.
După această imagine a perfecțiunii am hotărât să cuceresc străduțele orașului. M-am simțit ca un copil care descoperă dulciurile ascunse de părinți. Să le mănânc sau nu? Să intru în această lume de poveste sau nu? Scările albe, ușor cam înguste dar destul de prietenoase, m-au invitat să le urmez. Am călcat timid pe piatra mângâiată de soare și m-am afundat printre căsuțele absolut încântătoare.
La vânătoare de comori
Atâta liniște și atâta frumusețe! Nimic nu pare să tulbure armonia acestui colț de rai. Străduțele destinate doar pașilor domoli șerpuiesc jucăuș printre casele albe și tăcute. Din când în când apare câte o bătrână care își poartă cu grație anii sau câte un călugăr care pare că abia atinge calea bătută de mii de turiști. Magic!
Urmând drumul către cel mai spectaculos punct al orașului, m-am simțit ca la o vânătoare de comori. La fiecare pas am descoperit lucruri care m-au determinat să nu mai las din mână aparatul de fotografiat și să nu mă mai opresc din zâmbit și exclamat copilărește. Ferestre atent încadrate de obloane albastre ca cerul, flori care îmbrățișează tandru pereții caselor, ușițe atât de mici încât ai impresia că te afli într-o lume a spiridușilor, accesorii ingenioase care împodobesc zidurile albe și multă, multă imaginație….m-am îndrăgostit!☺
Din loc în loc răsărea câte o bisericuță care nu încerca să epateze, ci, se confunda cu restul caselor prin arhitectura simplistă dar fermecătoare. Mi-a părut foarte rău că toate erau închise. Norocul mi-a surâs însă când una dintre ele avea ferestrele larg deschise. Cum acestea erau la o înălțime relativ mică, am putut admira interiorul acesteia. Ce pot să spun? Simplu și frumos!
Prânz în Skopelos Town
După un urcuș plin de surprize am ajuns în locul care oferă o imagine de vis a orașului. Aici, între zidurile vechi ale cetății venețiene am descoperit o tavernă fermecătoare, Uzeria Anatoli. În fiecare seară, localul își delectează musafirii cu o priveliște unică a orașului luminat care se întinde leneș spre mare și cu acorduri inconfundabile de bouzouki. M-am încărcat cu liniște și frumusețe și am pornit spre tavernele de pe faleza capitalei. Ora prânzului cerea o pauză binemeritată.
Zona portului este înțesată de taverne și cafenele, una mai frumoasă decât alta. La umbra platanilor cu coroană generoasă stau fotolii, scaune și canapele care te îmbie să le încerci. Deși era miezul zilei zona nu era foarte aglomerată. Am putut astfel alege, după pofta inimii, locul unde vom mânca. Și ce ne-am mai desfătat papilele gustative! Stilul grecesc în zona bucătăriei este inconfundabil. Răsfăț!☺
Skopelos Town, culoare și tradiție
Din zona tavernelor am ajuns cu ușurință în partea orașului care oferă un spectacol de culoare și tradiție. Magazinele de suveniruri abundă în produse handmade, specifice zonei. Nu știi la ce să te uiți și la ce să te oprești. Vitrinele colorate fac concurență florilor care își împrăștie parfumul diafan.
Ne-am plimbat ore întregi pe străduțele înguste ale orașului. Cred că aș fi putut să fac lucrul acesta la nesfârșit. M-am simțit ca într-un film romantic, ce-i drept, cu pauze de publicitate, atunci când juniorul grupului mai dorea câte ceva.☺
Despre Skopelos Town la vreme de seară se pot spune multe. Faleza animată de zeci și zeci de cupluri, taverne pline ochi, muzică grecească, luminițe colorate care stau agățate de ramurile platanilor, cine romantice la bordul vaporașelor care se leagănă în jocul valurilor, pahare cu licori aromate…de poveste!
Căsuța mea de vacanță
Căsuța albă cu obloane albastre și mușcate de-a lungul scărilor, se cufundă încet, încet în liniștea serii. Migdalul cu coroană rotundă ascunde între cregi o lună misterioasă. Pisicile își caută adăpost aproape de ușa mea. Știu că vor căpăta mângâiere de fiecare dată când trec pe lângă ele. A fost o zi mult prea frumoasă ca să nu rămână întipărită adânc în căsuța inimii pe care scrie cu litere de-o schioapă” I love Grecia!”.
Aventura din Skopelos continuă!☺
Pentru a fi la curent cu toate postările mele apeciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !