De ceva vreme mă gândeam să descopăr Transrarău, zis și Drumul Comorilor. După minunatele experiențe de pe Transalpina și peisajele care te lasă fără grai de pe Transfăgărășan, am hotărât să mă aventurez pe cel de-al treilea traseu montan spectaculos din România. Dat în folosință relativ recent (2014), Drumul Comorilor , așa cum este numit de localnici datorită faptului că este învăluit de mister și legende, atrage din ce în ce mai mulți iubitori de frumos și aventură.
M-am trezit de dimineață cu sentimentul că va fi o zi minunată. Soarele de iunie prevestea o frumoasă poveste iar eu nu am facut altceva decât să dau curs acesteia. Ce facem astăzi? Încotro pornim?Atât a trebuit. Hai pe Transrarău !A început forfota și emoția aceea copilărească asemănătoare momentului în care primești cadoul primit.
Cum ajungi pe Transrarău
Am pornit spre Câmpulung Moldovenesc bucurându-ne de frumusețea peisajelor, de pitorescul satelor de munte care se înșiră ca o salbă cu nestemate. Frasin, Molid, Vama și multe alte comunități își arată mândria și semeția menținută de gospodarii destoinici, întâmpinându-te cu case tipic bucovinene. Dacă te nimerești în zi de sărbătoare să treci prin zonă, vezi bătrâni gârboviți de ani, tinere oacheșe și prunci cu ochi iscoditori care-și poartă cu mândrie costumele populare. E o imagine care nu se poate descrie nici în o mie de cuvinte. E o imagine care trebuie trăită în drum spre Transrarău.
Nu se poate să mergi către Transrarău și să nu te oprești la Popasul Baciului. Nu e prima dată când poposim aici pentru relaxare, bucate tradiționale, voie bună și arome care ar face invidios și cel mai stilat master chef. Ca o paranteză, dacă treci pe aici pe timp de iarnă, îți poți binecuvânta papilele gustative cu scrijele “ca la Baciu” făcute pe plită încinsă, cu jumări din carne de porc, brânză de oi, ceapă roșie și iaurt. Fiind vară, ne-am răcorit cu o limonadă aromată și am savurat după preferințe: o ciorbă, un felul doi și nelipsitul desert pentru care ne-am oprit din capul locului- papanași cu brânză, scăldați în smântână și înnobilați cu dulceață de afine. Pentru așa un ospăț trebuie să te înarmezi cu nițică răbdare pentru că drumeți sunt mulți și toți sunt înfometați.
Spectacolul naturii pe Transrarău
Cu burta plină ne îndreptăm spre Pojorâta. De acolo începe spectacolul naturii. Crestele semețe ale Rarăului și Giumalăului străpung zarea și te urmăresc ocrotitor parcă. „Drumul Comorilor” îngust și șerpuit cu pante line este fascinant și te lasă fără grai. Ici, colo sunt refugii care îți permit să te bucuri de frumusețea peisajului, de parfumul florilor, de zborul firav al fluturilor și de o răcoritoare și binemeritată bere de casă.
După ce am admirat Pietrele Doamnei, de pe Transrarău, ca pe un tablou neprețuit (pictorul s-a întrecut pe el însuși) am decis să ne abatem pe la Mănăstirea Rarău. Raiul pe pământ! Odată intrați pe poarta mănăstirii ești învăluit de o liniște anormală parcă. Timpul stă în loc, cuvintele se pierd, ochii lăcrimează involuntar și simți că ești într-un alt spațiu, într-o altă lume.
De felul meu sunt foarte vocală și când ajung într-un loc care mă farmecă, mă bucur ca un copil. Aici parcă amorțisem. Nimic nu stingherea pacea mănăstirii. Un călugăr își croia drum prin iarba de un verde ireal. Parcă era o nălucă.Am avut puterea să imortalizez momentul. Chiar și acum când privesc imaginea simt fluturi în stomac.
Locuri de poveste
Frumusețea locului este completată de legenda care dăinuie printre cei din zonă. Se spune că mănăstirea ctitorită de Petru Rareș pe la 1538, ar fi găzduit-o pe doamna acestuia împreună cu fiul lor. Aceștia s-ar fi ascuns aici din calea năvălitorilor. Tot legenda spune că cei care străbat zona trec pe lângă comoara domnitorului, acoperită de stânci pentru a nu fi găsită. Locuri de poveste!
Încărcați cu gânduri bune, energie pozitivă și binecuvântare am pornit spre Chiril, sat care face parte din Drumul Comorilor. Chiar dacă ultima parte a drumului nu este neapărat foarte bună, imaginile care se arată stânga-dreapta vindecă orice supărare. Mai mult decât atât, am avut ocazia să fac și un shooting foto memorabil pe o punte suspendată. A fost momentul în care băieții mei au râs de mine și m-au scuturat puțin.
Întoarcerea am făcut-o prin Neamț, schimbând peisajul și admirând alte coclauri.
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
