Traseele montane reprezintă experiențe unice, experiențe care vin cu adrenalină, depășiri de limite, peisaje care te lasă fără cuvinte și emoții care dau dependență. Un astfel de traseu este cel care duce spre Vârful Suhardul Mic din Munții Hășmaș. Povestea acestuia începe chiar înainte de a te avânta pe potecile de munte, prin simpla admirare a masivului muntos care se oglindește falnic în apele Lacului Roșu. Privit de la distanță, Suhardul Mic pare imposibil de abordat, arătându-se ochiului ca un perete stâncos avântat spre cer. Totuși, traseul spre cel mai frumos punct de belvedere asupra Lacului Roșu este cel mai căutat și cel mai frecventat de turiștii care ajung în zonă.
Când am căutat informații despre Suhardul Mic am descoperit că masivul reprezintă un punct de atracție și pentru cei care iubesc senzațiile tari pe munte. De fapt, în întreaga zonă a Cheilor Bicazului se află multe locuri care se adresează alpiniștilor sau celor îndrăgostiți de experiențele de tip Via Ferrata. Astfel, în Suhardul Mic se află unul dintre cele mai frumoase trasee de Via Ferrata din țară, numit după fostul simbol al alpinismului transilvănean, ”Wild Ferenc”. Acesta a fost inaugurat în anul 2016, are o lungime de 200 de metri, o diferență de nivel de 173 de metri și o dificultate destul de mare. Chiar în momentul în care eram pe poteca spre Vârful Suhardul Mic, pe Via Ferrata de pe peretele stâncos de sub vârf erau câțiva temerari. I-am admirat de la distanță și mi-am imaginat cât de intensă poate fi o astfel de experință.
Traseul spre Suhardul Mic începe de la Hotelul Turist
Am pornit pe traseul spre Suhardul Mic din fața Hotelului Turist, locație aflată în stațiunea Lacu Roșu. Hotelul îl găsiți la aproximativ 500 de metri distanță de centrul stațiunii, spre Cheile Bicazului, la capătul unei străzi care trece peste râul Bicaz și urcă ușor câteva sute de metri.
Am ajuns în parcarea hotelului la primele ore ale dimineții, fiind întâmpinată de un peisaj magic, cum doar iarna poate creiona. Ador să hoinăresc pe poteci de munte atunci când totul este acoperit de zăpadă. Peisajele sunt un adevărat spectacol vizual iar eu am impresia că mă aflu în regatul de gheață. Însă, nu uit niciodată să fiu pregătită pentru o astfel de experiență, echipamentul fiind adaptat anotimpului. Cu muntele nu te joci iar traseele montane nu sunt simple plimbări în natură, indiferent de dificultatea acestora.
Intrarea pe traseul spre vârful Suhardul Mic este anunțată de un panou aflat chiar lângă parcarea hotelului. De aici pot fi alese două modalități de a urca, fie pe un drum forestier, fie prin pădure, ambele variante marcate cu triunghiul albastru ajungând pe platoul fostei Cabane Suhard. Eu am ales să urc pe poteca din pădure și nu am regretat. E drept că urcușul a fost destul de solicitant dar peisajul m-a răsplătit cu vârf și îndesat.
Fosta cabană Suhard și șaua Suhardului
După aproximativ 30 de minute am ajuns într-o poieniță străjuită de peretele abrupt al masivului Suhardul Mic. E platoul fostei Cabane Suhard, construcție care a fost demolată cu mulți ani în urmă. Locul e perfect pentru tras sufletul după o urcare susținută și pentru câteva fotografii spectaculoase cu peretele stâncos al muntelui. Privind masivul în toată splendoarea și măreția lui nu-mi venea să cred că eu voi ajunge chiar în vârful său.
Traseul a continuat pe o potecă lină dar impresionantă prin prezența peretelui de stâncă din dreapta lui. În stânga, se deschideau poieni generoase, la vreamea parcurgerii mele acoperite de un strat gros de zăpadă. Nu pot exprima în cuvinte frumusețea peisajului dar pot lăsa fotografiile să vorbească. De basm!
A urmat zona numită Șaua Suhardului iar poteca a cotit dreapta prin pădure, urcând la început mai ușor, apoi mai abrupt. Aici e partea de traseu care se ajută de rădăcinile copacilor transformate în trepte naturale și de lanțuri. Iarna, acestea din urmă sunt extrem de folositoare. Am simțit că nu m-ar fi putut ajuta doar bețele și colțarii atașați bocancilor. Ei bine, Suhardul Mic nu se lasă atât de ușor descoperit.
Vârful Suhardul Mic
După aproximativ o oră și jumătate de bucurii vizuale, poteci mai greu sau mai ușor de parcurs, emoții și o tonă de fotografii, am ajuns în cel mai frumos punct de belvedere asupra Lacului Roșu, Vârful Suhardul Mic.
Nu vă puteți imagina priveliștea care m-a întâmpinat acolo sus. Tabloul dezvăluia o salbă de munți falnici așezați ca o coroană regală în jurul lacului înghețat.
Vă spun un secret, o priveliște asemănătoare asupra lacului o puteți avea și de pe Muntele Ucigaș, acesta aflându-se situat în fața Suhardului. Iar traseul până în zona de belvedere este la fel de frumos ca acesta. Vă las aici povestea.
Aici, pe platoul de pe Vârful Suhardul Mic, se află o cruce frumoasă din lemn, un panou informativ care prezintă munții din jur și un binoclu pentru distanțe mari. Nu uitați, dacă ajungeți aici, scrieți câteva gânduri în jurnalul adăpostit de cutia prinsă de cruce.
De fiecare dată când urc pe munte, pe lângă dulciuri și sandwichuri, am la mine termosul cu cafea. Licoarea băută la înălțime are alt gust și dă parcă mai multă energie ca oriunde și oricând. Îmi place să savurez fiecare picătură imaginându-mi că sunt o zeiță ce își bea băutura miraculoasă pe culmile Olimpului. E musai să încercați experiența!
Ei bine, după aproximativ 3 ore de traseu am concluzionat, Suhardul Mic e un spectacol pentru iubitorii de munte. Pe mine m-a fermecat total. Oare să fi fost anotimpul de vină sau e la fel de fermecător și perioade mai călduroase? Rămâne să descopăr.
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram!
Cateva minute mai tarziu am ajuns in varful Suhardul Mic, care m-a intampinat cu o panorama impresionanta asupra Lacului Rosu si a muntilor inconjuratori. Totul era maret si unic, o frumusete salbatica si imprevizibila. M-am lasat absorbita de acele momente si am inchis ochii pentru a inregistra in cel mai adanc adapost al mintii mele aceste imagini nemaipomenite. Am stat acolo cateva minute, nu stiu exact cate, dar am stiut ca este unul dintre acele locuri unde vreau sa ma intorc mereu. Elocventa a fost si imaginea care mi-a ramas in inima, cea a vulturilor care descriau cerculete deasupra varfului Suhardul Mic.