VATICAN ȘI MUZEELE VATICANULUI
Amintirile din romantica și boema capitală a Italiei sunt încă vii în sufletul meu. Nici nu ar avea cum să fie altfel, asta pentru că am două săptămâni de când mă delectez zi de zi cu fotografii din Roma. O splendoare!
Mi-am dorit foarte mult să ajung din nou în orașul de pe Tibru, prima dată călcând străzile pavate de o istorie plină de strălucire, în 2012. Atunci, fiind la începutul călătoriilor mele, am descoperit o capitală inundată de turiști dornici să o rupă în bucăți și să o îndese în sufletele și în valizele lor. Acum, după ceva ani de hoinăreli, am revenit în faimosul oraș chitită să gust din povestea sa spumoasă, să mă fac una cu viața care se prelinge domol pe străzile sale aglomerate. Recunosc, mi-a reușit.
Ce poți face într-un city break în Roma?
E întrebarea care m-a determinat să planific cele trei zile în funcție de ceea ce îmi doream de la acest minunat oraș. Pe lângă clipe minunate petrecute alături de băieții mei, mi-am dorit emoție, romantism și amintirea plimbărilor colorate de-a lungul zidurilor atât de bătrâne dar încă pline de strălucire.
Cea mai înțeleaptă decizie a fost aceea de a lăsa vizita la Vatican pentru ultima zi. A fost o zi întreagă de frumusețe, măreție, artă și o liniște interioară cum rar mi-a fost dat să trăiesc. Și acum privesc puzderia de fotografii făcute și nu îmi vine să cred că sunt reale și că sunt atât de grăitoare. Vă spun cu mâna pe inimă, o zi în Vatican e o experiență unică. Trebuie trăită măcar o dată în viață.
Vatican – loc sacru
Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă într-o enclavă în Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul Vatican este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vatican este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori.
Scormonind în povestea locului, lucru care a venit pur și simplu neplanificat, am aflat faptul că această parte a Romei a fost mereu considerată un loc sacru sau cel puțin indisponibil pentru locuit. Asta chiar înaintea sosirii aici a creștinismului.
Începând cu anul 326, aici, pe acest loc iubit de cer și de pământ deopotrivă, a început a se cerne binecuvântare. În acel an, aici a fost construită prima biserică, bazilica lui Constantin. Aceasta a fost așezată peste mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit. Din acel moment zona a început să fie populată iar casele construite îi găzduiau pe cei care aveau sufletele închinate Sfântului Petru.
Piazza San Pietro
Mi-am început periplul în Cetatea Vaticanului cu Piazza San Pietro. Acest spațiu vast și solemn, plin de o încărcătură emoțională aproape inexplicabilă, îmbrățisează cu generozitate miile de turiști care ajung aici cu inima deschisă. Piața este înconjurată de 284 de coloane desfășurate pe patru rânduri și 140 de statui de sfinți, fiind rezultatul geniului lui Bernini, unul dintre cei mai mari artiști și arhitecți ai barocului.
În centrul pieței se află un obelisc egiptean, unul dintre cele 13 obeliscuri antice din Roma. Acesta, provine din orașul egiptean Heliopolis și a fost adus la Roma de către împăratul Caligula și poziționat în Circul lui Nero. Ulterior, la cererea Papei Sixt al V-lea a fost mutat în Piața Sfântului Petru.
Obeliscul înalt de aproximativ 40 de metri este încadrat de două fântâni mari, una pe latura de nord și alta pe latura de sud.
Odată intrată în piață privirea mi-a fost atrasă de măreața construcție care găzduiește Bazilica Sfântului Petru. Nu știu dacă spectacolul cerului a fost vinovat sau pur și simplu imaginea aceea a clădirii impunătoare înconjurată de Colonadele lui Benini mi-a creat sentimentul că am pășit într-o altă lume. Și era doar începutul.
Bazilica San Pietro din Cetatea Vatican
Bazilica San Pietro din Cetatea Vaticanului este cea mai mare construcție romano-catolică din lume. Cu 778 de coloane, 44 de altare, 135 de mozaicuri și 395 de statui, interiorul întrece imginația, oricât de bogată ar fi aceasta. Miile de turiști care îi trec pragul zilnic, pe lângă pacea interioară primită încă de la intrare, pot admira cupola amplă proiectată de Michelangelo, Pieta, una dintre cele mai impresionante sculpturi ale sale, precum și lucrările lui Bernini.
Faimoasa La Pieta, începută de artist când acesta avea doar 24 de ani, este singura lucrare semnată, numele său fiind gravat pe eșarfa din jurul pieptului Fecioarei.
Atunci când am intrat în imensul spațiu al bisericii aveam inima cât un purice. Aveam impresia că toată istoria acestui loc se răsfiră pe umerii noștri, ai celor care am intrat pe ușa locașului. Sentimentul a fost unic. Nici nu ai cum să simți altceva când știi că aici, în arealul acestui spațiu, în anul 67, Nero a ordonat răstignirea Sfântului Petru.
Vatican și ”pielea de găină”
”Pielea de găină” a apărut atunci când am ajuns în fața baldachinului uriaș așezat peste altarul papal. Capodopera lui Bernini este realizată din bronz, înaltă de 29 de metri, cu coloane spiralate decorate cu ramuri de măslin și de dafin. Altarul de sub acest element mai mult decât spectaculos este locul unde doar Papa poate oficia Sfânta Liturghie. Spațiul acesta numit confessio este luminat de 99 de lămpi și ”străjuiește” în tăcere mormântul Sfântului Petru.
În spatele baldachinului se află monumentul baroc închinat papei Urban VIII și impresionanta Cattedra Petri sau Scaunul lui Petru. Imaginea întregului ansamblu nu poate fi descrisă în cuvinte, trebuie văzută, simțită și trăită.
Întreaga bazilică este un adevărat spectacol. M-am plimbat zeci de minute în incinta sa fără să îmi pot lua ochii de la toată grozăvia care mi s-a înșirat în față. Cei 218 metri lungime și cei 134 metri înălțime creează impresia unui spațiu care te îmbrățișează la propriu și te înalță acolo unde frumusețea și bunătatea sunt veșnice.
Vatican, sandwich, cafea și…răbdare
După această experiență minunată am purces spre următorul punct important din Cetatea Vaticanului, renumitele sale muzee. Dacă vizitarea Pieței Sfântului Petru și a Bazilicii poate fi făcută gratuit pentru muzee am achiziționat bilete, 17 euro pentru adult și 8 euro pentru copil.
Pe drumul care leagă piața de muzee am făcut o mică pauză pentru un sandwich cu de toate și o cafea cum doar în Roma poți să bei. Au mers ca unse, asta pentru că ora petrecută sub zidurile groase care adăpostesc muzeele necesita o stare de spirit pozitivă și o burtică fericită. Rândul pentru achiziționarea biletelor poate fi destul de solicitant însă, mulțumită internetului care mi-a oferit informații prețioase despre ceea ce urma să văd, minutele au trecut mai ușor.
Muzeele Vaticanului
Intrarea în Muzeele Vaticanului este imensă, surprinzătoare și copleșitoare. Efectiv rămâi cu gura căscată la vederea spațiului care înghite mii de turiști zilnic. La vederea furnicarului care s-a pus în mișcare în momentul în care am pășit dincolo de porțile cetății Vatican mi-am pus problema cum voi reuși să mă bucur de ceea ce e înăuntru fără să fiu stingherită de mulțimea de oameni. Se poate! Totul se desfășoară într-o ordine absolută.
Muzeele Vaticanului sunt printre cele mai mari muzee din lume. Acestea adăpostesc lucrări din imensa colecție construită de Biserica Romano-Catolică de-a lungul secolelor, inclusiv unele dintre cele mai renumite sculpturi clasice și cele mai importante capodopere ale Renașterii.
Originea acestor muzee se leagă de Papa Iulius al II-lea care după alegerea sa ca papă, în 1503, a expus diferite sculpturi antice în grădina numită Belvedere, permițând artiștilor să le poată admira. Din acel moment și până astăzi în Vatican s-a creat un complex de zece muzee diferite. Acestea includ: Muzeul Gregorian Egiptean, Muzeul Gregorian Etrusc, Muzeele de Antichități clasice, Muzeul Pio-Clementino, Galeria de Artă, Galeria de Tapiserii, Muzeul Misionar-Etnologic, Muzeul Sacru, Muzeul Profan și Muzeul Istoric al Vaticanului.
La pas prin Muzeele Vaticanului
Recunosc faptul că atunci când am pornit în a străbate sălile care adăpostesc aceste muzee nu știam la ce să mă aștept. Ba mai mult, hotărâsem cu juniorul meu care se procopsise cu o entorsă la picior, că vom da pe repede înainte pentru a ajunge la Capela Sixtină, vedeta complexului. Nu ai cum să faci lucrul acesta și nici nu îți dorești. Frumusețea care te înconjoară, unicitatea exponatelor, arta care te învăluie și îți taie efectiv răsuflarea te determină să stărui cât mai mult în fiecare sală.
Tot în cadrul Muzeelor Vaticanului se pot vizita și cele patru camere ale lui Rafael, acestea reprezentând partea publică a apartamentelor papale. Aceste încăperi sunt renumite pentru frescele pictate de Rafael și de ucenicii săi.
Ce pot să spun! Oriunde ai privi, spre tavan, pereții sau pardoseala totul face parte dintr-un adevărat regal de artă. Efectiv ai impresia că îți sunt răsfățate atât privirea cât și sufletul. Dacă și un puști de 13 ani, îndrăgostit de tot ceea ce înseamnă era modernă și destul de reticent la poveștile spuse cu ajutorul picturilor, a spus că e impresionant, atunci chiar așa este.
Punctul culminant a fost Capela Sixtină
Aceasta este capela palatului papal și a fost ridicată de papa Sixtus al IV-lea între anii 1473-1481. Cunoscută drept locul de întrunire a conclavului cardinalilor pentru alegerea unui nou papă, Capela este o construcție magnifică, grandioasă și copleșitoare.
Odată intrat în incinta capelei ești întâmpinat de o salbă de lucrări uimitoare care poartă semnături prețioase, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosseli, Perugino, Pinturicchio, Luca Signorelli și Pierodi Cosimo. Aceștia au lucrat timp de 11 luni să îmbrace pereții lăcașului cu opere de artă scoase din Vechiul sau din Noul Testament. Toate aceste însă tind să fie puse în umbră de frescele lui Michelangelo de pe tavan și de peretele din jurul altarului.
Nu am putut sta prea mult aici dar, cele câteva minute mi-au fost de ajuns să mă încarc cu o liniște fantastică. Au fost câteva minute intense…
Muzeele Vaticanului, verdeață, relaxare
Nu poți să faci turul Muzeelor Vaticanului și să nu te bucuri de vegetația din grădinile aferente acestora. Fie că savurezi un suc la terasa special amenajată pentru turiștii însetați, fie te odihnești pe o bancă urmărind îndeaproape bucuria din ochii celor care au terminat victorioși turul muzeelor, ai parte de o relaxare binecuvântată.
În final, ai parte de o imagine care te va urmări mult timp după încheierea vizitei în Muzeele Vaticanului, Sfera con Sfera. Aceasta este o statuie din bronz care la lumina puternică a soarelui pare a fi din aur. Când o privești de la distanță ai impresia că este o reprezentare a globului pământesc dar, atunci când te apropii de ea observi că este o lucrare mult mai complexă.
Aș putea povesti atât de multe despre vizita mea în Cetatea Vaticanului însă, cred că ceea ce trebuie să fac este să vă îndemn să aveți această experiență măcar o dată în viață. Credeți-mă, Vatican merită! Deci, atunci când planurile de călătorie vă duc în frumoasa capitală a Italiei, nu stați pe gânduri, dedicați o zi pentru o vizită în Vatican. E o splendoare!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
