În Maramureș până și soarele strălucește mai frumos. Ca să nu mai vorbim de culorile care îmbracă aste locuri. Sunt mult mai vii și parcă mai calde. Ei bine, când pitorescul plaiurilor maramureșene se împletește duios cu tradiția lăsată din moși-strămoși și cu o istorie plină de învățăminte, totul se transformă într-o frumoasă poveste de călătorie. Eu am trăit-o vara trecută. Și pentru că a fost prima călătorie de după starea de urgență, m-a uns pe suflet și m-a făcut să trăiesc fiecare experiență mult mai intens. Așa am descoperit un Maramureș plin de comori. Vi le împărtășesc și vouă și vă poftesc la călătorii memorabile!
Monumentul și Mănăstirea din Moisei
Considerată o adevărată ”poartă” a Maramureșului, comuna Moisei merită pe deplin să fie vizitată de către cei care ajung aici. Situată la confluența dintre două rezervații naturale ale biosferei, Parcul Natural Munții Rodnei și Munții Maramureșului, Moiseiul își întâmpină călătorii cu peisaje care-ți taie răsuflarea, cu dovezi care grăiesc despre trecutul zbuciumat al românilor și cu lăcașuri de cult care îmbrățișează sufletul.
Cine ajunge în comuna umbrită de Pietrosul Rodnei e musai să poposească la Monumentul Eroilor. Așezat pe o colină, nu departe de drumul principal, monumentul ”prezintă” o pagină tristă din istoria națională, crimele de la Moisei petrecute în octombrie 1944. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră, acestea reprezentând 2 chipuri omenești și 10 măști tradiționale maramureșene. Prin acestea, sculptorul Vida Gheza dă glas ”durerii” celor care au trăit cu amintirea acelor nedreptățiți.
Urcând cele 44 de trepte am avut senzația că mă avânt spre piscul unui munte încercat de vânturi grele și, odată ajunsă în mijlocul coloanelor, am simțit pace. Încercați!
După zbuciumul istoriei se cere o clipă de liniște. În curtea Mănăstirii Moisei aceasta e aproape apăsătoare. Însă, hoinărind pe aleile tăcute, înveți să ”asculți” această liniște și devii una cu locul. Și ce loc!
Legenda spune că doi creștini de prin părțile locului au ridicat aici, în 1599, o bisericuță de lemn în amintirea fiului lor, plecat în Bucovina pentru a se căsători. Acesta nu s-a mai întors iar părinții au simțit să-l ocrotească prin apropierea de Dumnezeu. La o vreme, un călugăr de la Manastirea Putna a ajuns în Moisei, adunând ajutoare pentre refacerea mănăstirii bucovinene, care fusese prădată de tătari. Acesta, s-a dovedit a fi tocmai fiul lor.
În urma insistențelor părinților săi, călugărul a rămas în sat, punând bazele unui locaș monahal în jurul bisericuței deja zidite.
Dacă povestea nu vă unge pe suflet și nu vă convinge să urcați până la mănăstire, atunci poate vă convinge priveliștea transformată într-un adevărat spectacol vizual.
Valea Vinului, Vișeu de Sus
Îmi plac graiul maramureșenilor și blândețea cu care te privesc atunci când le treci pragul. Dar, cel mai mult îmi place brânza făcută cu dragoste și cu pricepere de oamenii frumoși din Valea Vinului. Din întâmplare, atunci când hoinăream pe ulițele cartierului din Vișeu de Sus, am descoperit un loc magic, Manufactura Brânză Valea Vinului. Aici, doi localnici extrem de simpatici te fac să te îndrăgostești de brânza maturată. Gustul acesteia este desăvârșit. Însă, nu doar pentru asta trebuie să ajungeți aici.
Încă din secolul al XIX-lea, în zona Valea Vinului erau consemnate aproximativ 100 de izvoare de apă minerală sau “borcut”, așa cum sunt numite de către localnici. Acestea au fost la începutul secolului al XX-lea parte a unei stațiuni balneoclimaterice, fiind apreciate pentru proprietățile binefăcătoare. Astăzi, pornind în ”vânătoarea” de izvoare, călătorul are parte de o experiență mai mult decât interesantă. De-a lungul unui drum îngust, acoperit cu un praf gros, se dezvăluie peisaje încremenite parcă în timp. Frumusețea acestora alungă orice neajuns legat de drumul care zdruncină mașina.
Moara lui Mecleș din Săcel
Construită în anul 1850 de evrei, cea mai veche moară pe apă de pe Valea Izei se află în Săcel și funcționează și astăzi. La Moara lui Mecleș și-au arătat iscusința și dragostea pentru tradiție trei generații de morari. Fiecare generație a avut în grijă o moară, o vâltoare și un darac.
În momentul în care pășești pe podul din fața gospodăriei familiei Mecleș, parcă ajungi în altă lume. Vorbesc despre o lume în care simplitatea se transformă în bogăție iar moștenirea e literă de lege. Eu, intrând în această lume, mi-am amintit de anii copilăriei, de moara din sat și de gospodinele care-și spălau cuverturile la pârâu. Întoarcerea la origini se poate transforma ușor într-o adevărată lecție de viață.
Breb, satul poveste din Maramureș
Breb, tărâmul de poveste din Maramureș, este locul unde timpul a stat în loc iar sufletul se cuibărește în praful drumului să se hodinească. Drumul până la imensa poartă care te anunță că intri în satul Breb e magic. Verde cât cuprinde, cer sprijinit de Munții Gutâi și emoția întâlnirii unui sat sat tipic românesc, în care tradițiile nu au murit.
În Breb e mare păcat să te plimbi cu mașina. Trebuie să o lași la loc cu umbră și să te plimbi agale pe ulițele satului. Vei descoperi atâta bogăție vizuală, încât vei simți că te plimbi într-un muzeu în aer liber. Nu degeaba Prințul Charles s-a îndrăgostit de acest colț de rai din Maramureș și a cumpărat aici câteva case.
Dacă întâlniți în plimbarea voastră un bătrânel care vă îndeamnă la o sticlă de horincă, nu-l refuzați. E chiar foarte bună.
Mănăstirea Bârsana
Situată la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmaţiei, la ieşirea din localitatea Bârsana, mănăstirea este locul unde spiritul, credința și tradiția se împletesc într-o duioasă poveste despre Maramureș. Ograda Mănăstirii Bârsana e asemeni unei binecuvântări. Odată intrat aici, simți că ai pășit în casa lui Dumnezeu.
Turnul semeț de la intrare pare a prevesti frumusețea și unicitatea locului. Apoi, urmând aleile cuprinse de flori, poți admira pe rând Biserica, Stăreția, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Casa Voievodală, Casa Artistului, Muzeul de icoane și carte veche și chiliile.
Am ajuns prin Maramureș de multe ori, fie pentru a vizita aceste meleaguri, fie în trecere. De fiecare dată am poposit la Mănăstirea Bârsana pentru o cură de frumusețe și liniște. E magic!
Mocănița de pe Valea Vaserului
Nu se poate să ajungi în Maramureș și să nu te plimbi cu mocănița pe Valea Vaserului. Traseul acesteia măsoară 50 km și pornește din Vişeul de Sus, stația CFF, și ajunge până în stația Paltin. La capăt de linie este amenajat un mic muzeu care prezintă istoria liniei de cale ferată cu ecartament îngust. Tot aici există un spațiu amenajat pentru a lua masa. Bucatele sunt, bineînțeles, tradiționale.
Traseul mocăniței străbate locuri de o sălbăticie fermecătoare, mica locomotivă făcându-și cale prin păduri virgine, pe sub pereți stâncoși ridicați până la nori, prin tuneluri, prin zone greu accesibile, unde nu există drumuri sau așezări omenești. E o experință unică și de neratat.
Lângă gară, cei care își doresc un mic popas, pot să viziteze Satul Maramureșean – Mocănița Vișeu de Sus. Câteva căsuțe tradiționale îmbie la relaxare și bucurie vizuală. Tot aici veți găsi și borna de frontieră care marca în 1927 granița dintre România Mare și Polonia.
Lacul Albastru, Baia Sprie
Lacul Albastru, arie protejată de interes național, este situat pe teritoriul administrativ al orașului Baia Sprie, la poalele Munților Gutâi. Format prin prăbușirea unei vechi galerii de mină, de pe filonul Domnișoara, în jurul anului 1920, lacul a devenit cunoscut în întreaga lume prin intermediul poveștilor care-l înconjoară. Unele sunt rupte din imaginația bogată a locuitorilor zonei iar altele se bazează pe informații reale.
Deși Lacul Albastru, surprinzătoarea comoară din Maramureș, reprezintă un ochi de apă cu formă eliptică și cu o adâncime de aproximativ 4 metri, poveștile susțin cu totul altceva. Se presupune că adâncimea ar fi cu mult mai mare și, mai mult decât atât, lacul ar avea legături subterane cu Marea Neagră. Apoi, pentru ca suspansul și senzaționalul să fie și mai mult accentuate, unele voci ar spune că din cauza galeriilor de sub lac, orașul ar fi în pericol să se scufunde.
În funcție de sezon, poziția soarelui sau temperatura apei, anotimpurile se oglindesc diferit în luciul de apă din Baia Sprie. Primavara lacul are culoarea albastru deschis și albastru închis, vara are culoarea verde închis, uneori cu reflexe de smarald, iar toamna devine verde închis și uneori maro.
Traseul spre Lacul Albastru pornește din centrul orașului Baia Sprie, pe lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului, urcând pe străzile Minei apoi pe Ghioceilor. Apoi, de la poalele pădurii se urmează poteca marcată, timp de aproximativ de 20 minute. Găsești articolul aici
Muzeul Țărăncii Române din Dragomirești
Pentru o porție de autenticitate și o prezentare care se lasă cu zâmbete largi dar și cu lecții de viață demne de luat în seamă, poftiți la Dragomirești, pe Valea Izei, tărâm de poveste în Maramureș! Aici, se află primul și unicul muzeu din țară dedicat femeii. Auzind denumirea acestei locații imaginația poate să zburde, însă pășind pragul acestei case țărănești pașii te duc în alt timp și alt spațiu.
Aflat într-o casă construită în anii 1720-1721 și inaugurat în anul 2001, muzeul reprezintă un omagiu adus țărăncii, acea femeie care păstrând vie credinţa, datinile, obiceiurile tradiţionale şi portul popular, se luptă să țină familia unită și fericită.
Tanti Maria, un ghid simpatic și o gazdă plină de povești, face ca întreaga experință să fie una cât se poate de frumoasă. Cât despre întreaga colecție găzduită de gospodăria muzeu, pot spune doar că e o adevărată comoară.
Ansamblul de arhitectură tehnică populară din Sârbi
Frumosul Maramureș invită la călători nu doar prin peisaje care te lasă fără cuvinte sau prin gastronomia savuroasă, ci și prin gospodăriile tradiționale. Cutreierând satele întâlnești la tot pasul tineri sau bătrâni care-și duc traiul după legile nescrise ale celor care acum nu mai sunt. În Sârbi, sat din comuna maramureșeană Budești, am descoperit o astfel de gospodărie. Cel care orânduia treburile în acest mic complex muzeal se pare că nu mai este printre noi. Eu l-am cunoscut pe Gheorghe Opriș vara trecută. Era tare ospitalier și făcea o horincă tare bună!
Lângă casa frumos primenită, toți cei care poposesc prin Sârbi pot vizita vâltoarea, piua, batoza, moara și horincia. Toate acestea sunt acționate de apele râului Cosău, fiind folosite de localnici pentru spălarea și îndesarea țesăturilor de lână, treierat, măcinarea cerealelor și prepararea băuturii locale.
Biserica de lemn din Budești, Josani
Biserica de lemn din Budești-Josani este numită Catedrala de lemn a Maramureșului. Considerată cea mai mare construcție medievală de lemn din această zonă a țării, biserica impresionează nu prin mărime ci prin simplitate.
Stăpânind cu silueta sa elegantă dealul încărcat de ”poveștile” localnicilor, construcția de lemn care datează din anul 1643 e un adevărat cufăr cu comori. Pe lângă numărul mare de icoane pe lemn datând din sec. XVII-XVIII sau valoroasa colecție de icoane pe sticlă, aici se păstrează o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar din Maramureș.
Cascada Mara
La ieșirea din localitatea Mara spre Baia Sprie, pe partea dreaptă a drumului, călătorul poate avea parte de un popas cu de toate. La Păstrăvăria Alex, pe lângă bucatele care sunt tare căutate, ești răsfățat și cu un peisaj de toată frumusețea. Cascada artificială, înaltă de aproximativ 10 metri, atrage atât prin spectacolul apei cât și prin poziția ei în întreg complexul.
Deși nu am ales să mănânc la această păstrăvărie, am putut să mă plimb pe podețele construite anume pentru o plimbare pe domeniu și am făcut nenumărate fotografii, fiind fascinată de acea cădere de apă spectaculoasă.
Rezervația Coloanele de la Limpedea
Rezervația Coloanele de la Limpedea se prezintă sub forma unei stânci vulcanice cu forme și dimensiuni impresionante. Situată în localitatea Baia Mare, cartierul Ferneziu, în imediata apropiere a șoselei, rezervația este de fapt o carieră creată în andezite-dacite piroxenice. Coloanele de aici au înălțimea de aproximativ 15 metri iar la unele, circumferința depășește un metru.
Pentru iubitorii de fotografii instagramabile și pentru cei care iubesc natura, locul este perfect.
Prin Cheile Tătarului spre Barajul Runcu
La aproximativ 40 de kilometri de Baia Mare, în Munții Igniș, se află Cheile Tătarului. Singurele chei de andezit din țară se prezintă sub forma unui defileu dantelat, format de râu în andezite piroxenice. Stâncile înalte dau un aspect sălbatic și deosebit de pitoresc zonei.
Deși cheile sunt extrem de frumoase, totuși nu sunt cunoscute ca și atracție turistică în Maramureș. Să fie oare drumul de vină? Traseul, chiar dacă m-a impresionat prin frumusețe, a fost o adevărată aventură. În prima parte, venind dinspre Firiza, drumul prin pădure a fost unul acceptabil. Apoi, acesta s-a transformat într-un traseu de off road. Când eram gata să renunțăm, a apărut ca din senin un inginer care lucrează la Barajul Runcu și ne-a încurajat că ce a fost mai greu a trecut. Așa că, am continuat.
E clar că spectaculosul zonei este dat de Barajul Runcu. Bariera de piatră, înaltă de peste 90 de metri, menită să domolească râul și să-l adune într-un lac ce se va întinde pe 91 de hectare, este în lucru de 31 de ani.
Din păcate, viitorul baraj menit să deservească, prin intermediul rețelei de apă, toată zona de la Mara către Sighet, dar și împrejurimile municipiului de pe Tisa, atunci când va fi finalizat va acoperi Cheile Tătarului.
Stațiunea Izvoare, aer curat de Maramureș
Stațiunea Izvoare, importantă stațiune balneoclimaterică din județul Maramureș, este așezată într-un frumos cadru natural, la aproximativ 32 km de orașul Baia Mare.
Stațiunea este cunoscută în zonă ca una dintre cele mai importante centre de recreere. Peisajul de poveste, climatul tonic, ionizarea accentuată a atmosferei, oferă celor care ajung aici condițiii excelente de odihnă. Am citit chiar și faptul că pârtia de ski, care se află la altitudinea de 900 de metri, este una de foarte bună calitate.
Ei bine, o plimbare prin Izvoare este una extrem de relaxantă. La îndemnul unor călători obișnuiți cu potecile îmbrățișate de verdele naturii, am luat la pas colinele din zona pârtiei și am descoperit peisaje care îmbie la bucurie și la fotografie.
Baia Mare
Baia Mare, orașul de reședință al județului Maramureș, e o destinație turistică demnă de luat în seamă. Ce te așteaptă aici? Clădiri interesante presărate prin toate zonele orașului, muzee, vestigii istorice, străzi care te duc cu gândul la o vânătoare de comori, terase cochete și un muzeu al satului fermecător.
Dacă ajungi în Baia Mare, fii sigur că nu te vei plictisi. Caută Turnul lui Ștefan, Piața Cetății, Piața Libertății, Casa Iancu de Hunedoara, Casa Lendvay, Bastionul Măcelarilor, Muzeul de Istorie și Arheologie, Muzeul de Mineralogie sau Muzeul Satului Maramureșean!
Mai mult decât atât, Baia Mare e locul perfect pentru a începe aventura în Maramureș.
Unde te cazezi în Maramureș
Maramureșu-i o filă de poveste care, odată citită, îți intră în suflet și nu-ți mai iese. Și pentru că fiecare poveste are un filon magic, povestea Maramureșului mi-a scos în cale magicul chalet de la Magnolia Resort din Vișeu de Sus. Situată la marginea Parcului Național Munții Maramureșului, în zona verde și proaspătă a orașului Vișeu de Sus, Magnolia Resort e un adevărat muzeu tradițional în aer liber. Sentimentul că vei avea o parte de o experiență unică îl ai chiar din momentul în care, din drumul principal, intri pe drumeagul îngust și prăfuit care pare scos din poveștirile lui Calistrat Hogaș. Acesta se dovedește a fi o aventură cu urcușuri umbroase, gospodării tăcute și verdeață cu nemiluita. Iar când ajungi la destinație, tragi aer adânc în piept și oftezi a satisfacție maximă. Ce urmează? Doar relaxare….Găsești articolul aici!
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
Un loc de vis ! Multumesc pentru informații 👏🏻