Șeica Mică

Oare cum s-a înstăpânit mândra toamnă în Șeica Mică, satul cufundat tainic în valea săpată de pârâul Șeica și afluenții săi? Cum a ruginit oare fermecătorul colț de rai transilvănean? Îmi amintesc cu mare drag strălucirea dar în același timp simplitatea micii comunități care mi-a fost bună gazdă în vara care a trecut. Așezat cu atâta precizie de-a lungul șoselei diriguitoare de oameni frumoși, povești ”prăfuite” și tradiții sfinte, satul mi-a adus aminte de anii copilăriei, ani presărați cu bucurii simple și emoții puternice.

Cadou de ziua mea

Cum am ajuns la Șeica Mică? E o întreagă poveste. Însă, pentru că ar fi prea mult de povestit și explicat, voi spune doar că anul acesta am primit cel mai frumos cadou de ziua mea, o petrecere în stil transilvănean. Locația a fost pe măsura frumuseții pe care sfârșitul de iulie a aruncat-o în lume, Biserica Fortificată Șeica Mică, iar petrecerea care m-a uns pe suflet și care m-a făcut să mă simt ca Alice în Țara Minunilor a fost un mult dorit și mult așteptat brunch.

O să vă întrebați ce este un ”brunch”

Ce-i drept și eu m-am întrebat același lucru când am auzit pentru prima dată că se popularizează un astfel de eveniment în satele românești.

Conceptul de ”brunch” a apărut pentru prima dată în jurul secolului XIX în Marea Britanie și are o poveste foarte interesantă. Se spune că în fiecare duminică, aristocrații le dădeau o zi liberă servitorilor, nu înainte ca aceștia să le pregătească o masă în stil bufet. Aceasta trebuia să fie suficient de consistentă și cât se poate de diversificată astfel încât, festinul să le ajungă toată ziua. Deci, ce poate fi mai interesant decât o minunată combinație între un ”breakfast” mai consistent și un ”lunch” ceva mai soft?

De ceva vreme brunch-ul a intrat, la început mai timid apoi mai hotărât, și în existența nostră. Fie că vorbim despre evenimente de business sau de socializare, de întâlniri calde și prietenești sau de ateliere tematice, brunch-ul vine cu o relaxare aparte dată de durata pe care o poate avea. Cum să nu fii relaxat și să nu te simți bine când, după un somn mai lung și după o aromă de cafea pe post de înviorare, te așteaptă un răsfăț culinar care se întinde de pe la 11.00 pâââână după-masă. V-ați dat seama că deja vă povestesc experiența mea de la Șeica Mică.☺

Șeica Mică, liniște și relaxare

Șeica Mică, satul aflat la o distanță de 48 de km de elegantul Sibiu, are o istorie frumoasă și interesantă. Prima așezare din aceste minunate locuri mângâiate de ape limpezi și orânduite de oameni cu seninul în priviri, datează din epoca bronzului. Însă, acea așezare nu are nicio legătură cu cea din 1280 a sașilor.

Nu voi intra în istoria localității pentru că ceea ce am văzut odată ce am ajuns la sud de Podișul Târnavelor m-a fermecat și m-a făcut să mă îndrăgostesc de zonă. În frumosul cadru natural desfășurat între unduirile mlădioase ale colinelor înverzite, am descoperit o poveste vizuală magică, în care simplitatea, tradiția și culoarea se împletesc creând un spațiu îmbrățișat de pace și liniște.

Biserici fortificate

Dorința de a face un tur al bisericilor fortificate transilvănene nu îmi dă pace de ceva vreme. O parte dintre ele mi-au apărut la orizont atunci când am mai hoinărit prin zonă. Fie că le-am acordat timpul cuvenit oprindu-mă din periplul meu la poalele zidurilor știutoare de povești fie le-am admirat în treacăt și le-am fotografiat la secundă, de fiecare dată imaginea lor mi-a înmuiat sufletul. De aceea când am auzit că brunch-ul va fi în incinta unei biserici fortificate am fost mai mult decât încântată.

Biserica Fortificată din Șeica Mică, o perlă veritabilă în șiragul fortificațiilor transilvănene, a fost ridicată probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Lăcașul de cult care poartă hramul ”Sfânta Ecaterina” este o clădire masivă, bine conservată și apărată de două brâuri de ziduri, care susțin drumuri de strajă solide.

De-a lungul anilor construcția a suferit numeroase modificări, toate venind ca urmare a evenimentelor petrecute în zonă, Șeica Mică devenind una dintre cele mai puternice și în același timp și una dintre cele mai originale fortificații medievale din Transilvania.

Brunch la Șeica Mică

Primul contact cu Biserica Fortificată din Șeica Mică a fost epic. Un zid care emană putere și turnuri semețe avântate curajos spre albastrul cerului se evidențiau cu eleganță în peisajul colorat și liniștit al satului. Aerul medieval care învăluie silueta ”cetății” dă frâu liber imaginației, creând în mintea călătorului povești pline de farmec și suspans. Domnițe, cavaleri, preoți cu priviri calde, țărani cu chipul ars de soare și palme mângâiate de asprimea pământului, toți sunt personaje în povestea mea.

Însă, în acea minunată zi de iulie, povestea fortificației era plină de culoare și savoare. De ce? Pentru că am poposit aici la un brunch, o sărbătoare a gustului și a tradițiilor, pe care comunitatea din Șeica Mică a pregătit-o pentru cei care au vrut o evadare din zbuciumul cotidian.

Odată intrată pe poarta care străpungea zidul am avut impresia că am intrat într-o lume de basm. Nu știam la ce să mă opresc prima dată. La tarabele colorate care mă tentau cu arome de lavandă, la minunățiile create cu migală de mâinile artiștilor pricepuți, la atelierele care aveau ca vedete culori scoase din portul tradițional săsesc sau la fotoliile ”naturale” împrumutate de la Mama Natură. Cum vi se par toate acestea așezate tihnit la umbra zidurilor vechi? O adevărată binecuvântare pentru o frumoasă zi de iulie. Și dacă mai adaug și un pahar înnobilat de binecunoscutul sirop de soc….deja suspin!☺

După relaxarea la firul ierbii și savurarea unei licori care a avut ca ingrediente multă dragoste și arome dăruite de natură, a venit momentul festinului culinar. Nu știu dacă a fost vorba de cadrul natural în care bucatele au fost prezenate, de culorile care se împleteau armonios în platourile bogate sau de zâmbetul gospodinelor care ne invitau să le gustăm bucatele alese, dar totul m-a lăsat fără cuvinte.

Biserica Fortificată Șeica Mică 

După așa o sărbătoare culinară ruptă din frumusețea sufletească a celor din Șeica Mică și din dragostea lor pentru tradițiile păstrate cu sfințenie, am intrat la adăpostul bisericii. Răcoarea din interior, sobrietatea locului, elementele care aminteau de importanța acestui lăcaș de cult și vocea domoală a celui care ne înșiruia istorii vechi a creat un moment intens.

Dacă stau bine și mă gândesc, după fiecare masă copioasă merge o poveste savuroasă. La brunch-ul de la Șeica Mică, pentru că întregul festin a fost o poveste, ceea ce s-a întâmplat în interiorul bisericii a fost cireașa de pe tort.

A fost cea mai frumoasă petrecere de ziua mea

Ce-i drept, nimeni nu a știut lucrul acesta, fapt care mi-a dat libertatea de a mă simți minunat, de a fi total relaxată și de a mă bucura, uneori chiar zgomotos, de tot ceea ce era în jurul meu. Ce-ți poți dori mai mult? Să vă spun că dulciurile au fost de nota 100! Știu, nu există această notă, dar eu tot o acord mâinilor de aur care mi-au răsfățat papilele gustative.

Așadar, nu stați pe gânduri! Faceți-vă cadou un branch și savurați-l din toată inima! Răspalata va fi pe măsură și veți avea o zi de poveste.

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here