Dumbrava Minunată

UN STROP DE POVESTE ÎN DUMBRAVA MINUNATĂ

Vremea era pe la toacă, dar căldura, încă în toi, juca rotind ca răsfrângerile unei ape tainice pe deasupra caselor adormite. Ulița se ridica pustie și singuratică spre strălucirea asfințitului. Clopotele începură a bate dulce și trist, de la bisericile târgului.”

Așa ne introduce marele Sadoveanu în aventura Lizucăi, fetița mărunțică ascunsă timid sub bereta din lână roșie. Imaginea acestui chip scos parcă dintr-o icoană a copilăriei a urmărit generații întregi de mici cititori. Copilă fiind, am fost fascinată de povestea fetiței, de curajul de care a dat dovadă atunci când a plecat de acasă și de frumoasa sa prietenie cu Patrole. Însă, motivul pentru care m-am îndrăgostit de această poveste, a fost descoperirea acelui tărâm de basm în care Lizuca a înnoptat, Dumbrava Minunată.

Dumbrava Minunată

Despre Buciumeni

După ani de copilărie frumoasă, copilărie legată strâns de pasiunea pentru citit, s-a întâmplat un adevărat miracol. Am aflat că pot păși, la propriu, în acel loc magic, acel colț de lume care a fost casă bună pentru Lizuca în călătoria sa pentru a ajunge la bunici. Dumbrava Minunată, crâmpei stropit cu talent sadovenian, se așterne cuminte și tăcută în huciul Buciumenilor, în vestul Fălticeniului.

Despre Buciumeni, locul iubit de verdeață și primenit de cântecul neîntrecut al păsărilor, stă scris într-un hrisov de pe la 1424. Acesta precizează faptul că satul a fost dăruit de către domnitorul Alexandru cel Bun celui care a fost popa Iuga, slujitor credincios al voievodului.

Buciumeniul, loc mândru de pe Valea Șomuzului, a fost sat de răzeși. Legenda spune că numele acestuia provine de la faptul că de aici, de pe cornișa dealului, țăranii cu inima legată de pământul strămoșesc, anunțau atunci când se apropia vreun pericol. Luau degrabă buciumul și făceau ca acesta să se audă până la Baia, reședința domnească.

Astăzi, în Buciumeni e liniște! E liniștea aceea ieșită parcă din povestea lui Mihail Sadoveanu, Dumbrava Minunată. Citind acele rânduri picurate cu dulceață, ai impresia că marele scriitor tocmai ce a plecat din Dumbravă și, așezându-se la masa de scris, a creionat prin cuvinte frumusețea locului.

Mesteceni, plopi și ulmi se ridicau la deal pe costișă, cu ramurile încurcate și neclintite în vâltoarea asfințitului. De acolo de sus, curgea parcă pe sub ramurile arcurilor un păienjeniș de ape trandafirii. Și în tăcerea poenițelor, pe un gheb de pădureț bătrân, o ciocănitoare vesti sosirea drumeților, ca și cum erau așteptați, păsărelele mărunte apărură legănându-se pe vârfuri mlădioase de sânger. Priveau pe Lizuca cu ochișori ca vârfuri de ace și-o întrebară toate deodată ce caută în împărăția lor.”

Dumbrava Minunată, loc de inspirație

De unde să fi știut oare Sadoveanu că acolo, la margine pădurii care stă să fie mângâiată tandru de apele pârâul Buciumeni, se găsește un tărâm magic? Păi, cum să nu știe dacă, în anii viețuirii sale la Fălticeni, scriitorul își găsea liniștea și inspirația în Dumbrava Minunată. De când ieșea de pe poarta casei sale, cunoscută și sub numele de ”Grădina liniștii”, și până ajungea în locul acela magic, scriitorul avea parte doar de frumusețe. O frumusețe izvorâtă din îmbrățișarea prietenoasă dintre om și natură.

Casa Mihail Sadoveanu

Casa Memorială Mihail Sadoveanu

Pentru a înțelege magia locului coborât din închipuirea fără margini a lui Sadoveanu, trebuie să pornești de la căsuța cu acoperiș portocaliu, aflată la scunzișul arborilor coborâți parcă din înaltul cerului. Imobilul care astăzi are destinația de casă memorială a fost construit în anul 1908 după planurile scriitorului Mihail Sadoveanu (1880-1961), pe locul cumpărat de la fiica farmacistului Carol Vorel, văduva inginerului Engel, care construise linia ferată dintre Dolhasca și Fălticeni. În „casa din deal”, așa cum mai era cunoscută datorită poziționării, Sadoveanu a locuit și a creat timp de nouă ani, între 1909 și 1918.

Aleea blândă și tăcută îmbie la ședere tainică în acest loc. După ce mângâi cu privirea fântâna cu roată mare cât inima Lizucăi, și zâmbești la vederea saniei care l-a purtat pe scriitor pe dealurile din preajma Fălticeniului, intri la adăpostul răcorii binefăcătoare. De aici începe povestea. Și ce poveste!

Chipul povestitorului urmărește cu blândețe pe fiecare mușteriu care îi calcă pragul. Fie șade mândru lângă pendula care se ia la întrecere cu timpul, fie hodinește pe jilțul aflat la loc de cinste în centrul încăperii, Sadoveanu înnobilează casa. Și ce o mai face atât de fermecătoare? Povestea din Dumbravă. O vedem în imaginile creionate pe petice de hârtie îngălbenită, pe bucata de lemn așezată la loc de cinste deasupra ușii și în tablourile lui Aurel Băeșu. Câtă frumusețe și câtă copilărie aici, pe strada Ion Creangă din mândrul târg al Fălticeniului.

Însă, atunci când într-o fotografie apare în brațele scriitorului un cățel cu aer de bun vânător, nu ai nici cea mai mare îndoială că Patrocle a existat. Să fi fost el cel care a dat naștere poveștii? Nu vom ști niciodată…

Fălticeni, târg de poveste

De aici, din locul în care orașul care abundă de personalități culturale se vede cel mai bine, pornesc în a descoperi asemeni fetiței cu beretă roșie, tărâmul magic, Dumbrava Minunată.

Ca o paranteză, George Călinescu situa Fălticeniul între cele mai bogate tezaure spirituale ale poporului român, după București și Iași. Fălticeni este al treilea oraș din țară ca număr de scriitori autohtoni, după aceleași importante centre culturale București și Iași. Raportat, însă, la numărul de locuitori, Fălticeni se situează pe primul loc în România. Orașul a dat României zeci de oameni ai literelor de talie națională și recunoaștere mondială. Orașul a format 16 academicieni, 12 generali și 60 de doctori în cultură și știință.

Muzeul Ion Irimescu

Mătușa Răchită din Dumbrava Minunată

După un drum nu foarte lung, făcut cu gândul la plimbările marelui povestitor, am ajuns în locul unde stăpână este Mătușa Răchită. Porțile de lemn mă întâmpină cu sobrietate spunându-mi parcă să am mare grijă. Le văd asemeni unei cortine care, cu eleganță se trage într-o parte la vederea unui suflet care tânjește după poveștile copilăriei.  

Să vă spun un secret! Degeaba vii aici în Dumbrava Minunată dacă nu crezi în generozitatea răchitei de a-i găzdui pe Lizuca și pe Patrocle și în grozăvia faptului că aceasta chiar poate vorbi.

Poarta Dumbrava Minunată

Instinctiv am măsurat cu privirea trunchiul răchitei. Oare trupul înlemnit, mângâiat de trecerea timpului, ar putea ascunde o copilă mărunțică, pentru o noapte? Un lucru e clar, în scorbura aflată la vederea tuturor celor care ajung aici, în Dumbrava Minunată, pot intra la adăpost visuri colorate, zâmbete copilărești și speranțe purtate în sufletele rămase veșnic tinere. Nu mă credeți? Veniți de vedeți!

Nu știu dacă de vină a fost locul acesta înconjurat de o liniște binefăcătoare sau bucuria copilărească izvorâtă din regăsirea tărâmului magic din poveste dar, aici, în fața Mătușii Răchită am simțit că sunt din nou copil.

Biserica de lemn Buciumeni

În imediata apropiere a răchitei se deschide o alee tainică. Nu ai cum să nu o vezi și să nu o urmărești. Verdeața care abundă de o parte și de alta a cărării atent ticluite de cele care slujesc pe Dumnezeu, aici, la Mănăstirea Buciumeni, te duce cu gândul la huciul sălbatic și înspăimântător din povestea sadoveniană. Doar că acum, Dumbrava nu mai e așa de sălbatică.

Urmăresc aleea și sunt întâmpinată de un covor incredibil de verde picurat de culori florale proaspete. La capătul urcușului se odihnește printre morminte atinse de mângâierea secolelor trecute, o biserică de lemn. Asemeni unui tablou tăcut agățat pe peretele timpului neîndurător, lăcașul care poartă hramul Sfântului Gheorghe, îndeamnă sufletul la tihnă.

Nu se cunoaște anul exact când a fost construită Biserica de lemn din Buciumeni. Se presupune că aceasta ar fi fost clădită în secolul al XVIII-lea, această datare fiind recunoscută de marea majoritate a istoricilor. Cert este că până atunci nu există însemnări despre biserică. În anul 1786, răzeșii satului Buciumeni i-au dat protopopului Andrei Pascal o mărturie. Acesta este considerat ctitor al bisericii. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană „s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”.

Biserica în literatură

Se pare că nu doar bătrâna răchită a fost inspirație pentru povești fascinante ci și mica bisericuță din Dumbravă apare imortalizată în cuvinte atent ticluite. Scriitorul Ion Dragoslav în povestirea „Furtună” (1912), își începe relatarea cu următoarea descriere: „Deasupra târgului nostru, spre sfințit, pe un deal e o biserică de lemn, a satului Buciumeni, făcută de un popă de pe vremuri, încunjurată de copaci, un fel de crâng singuratec, întrucât, din târg până acolo se fac numai ogoare și de acolo în sus iar, – azi locuri de arătură care câteodată când îs toloace pentru stâni, când popușoiști, când pâne albă și ovese.”  

Vizitați Dumbrava Minunată

După așa clipe tămăduitoare pentru suflet, mă întorc la buna răchită pentru a-mi lua rămas bun. Nu știu dacă a simțit că eu, adultul de astăzi, am retrăit anii copilăriei în cele câteva minute petrecute la umbra coroanei sale foșnitoare.

Ce ziceți? Vă încumetați la o plimbare de poveste? Hai la Fălticeni și copilăriți în Dumbrava Minunată, dumbrava lui Sadoveanu!  

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here