MOMENTUL ACELA CÂND SPUI, GATA…
Cele 8℃ din termometru se asortează perfect cu lalele care și-au deschis cu atâta determinare petalele catifelate, într-o minunată dimineață de februarie. De ce minunată? Pentru că soneria telefonului a fost înlocuită de o rază jucăușă care mi-a mângâiat obrazul, pentru că am pregătit micul dejun pe tihnă împreună cu fiul meu și pentru că am savurat cafeaua în cana preferată, urmărind emisiunea preferată, cuibărită în pat alături de bărbatul preferat. E vacanță!
Se conturează o zi perfectă pentru orice îmi propun. Îmi trec prin minte atât de multe lucruri încât am impresia că cele 24 de ore vor fi mult prea puține pentru câte vreau să fac. Cu ce să încep? Cu maldărul de rufe care așteaptă de ceva timp să fie călcate, cu lista de obiective ușor cam încărcată pentru următorea perioadă la serviciu sau cu aspiratorul care îmi face cu ochiul din colțul în care a fost pedepsit. Grea decizie!
Atunci, am simțit că e momentul să spun…Gata, astăzi va fi ziua mea, ziua în care voi fi în centrul atenției…mele! Nu mă credeți? Nu se poate? Dacă e să mă iau după vecina din blocul de vis-a-vis, cea care dimineață de dimineață întinde rufe și când nu face asta, șterge geamurile sau scutură pături supradimensionate, aș spune și eu că nu se poate. Dacă pun la socoteală facebook-ul plin de plăcinte rumene, prăjituri apetisante și torturi care dau impresia că sunt mult prea colorate ca să fie comestibile, deja mă simt prost. Ce să mai spun despre repetitivele sfaturi date cu bună intenție de toate mamele, eventual bunicile care își îndeasă firele albe sub marama înflorată. Mamă, dacă nu eram eu de ispravă și nu le făceam pe toate așa cum trebuie, nu știu unde eram acum!
Și totuși, se poate! Se poate să fii de ispravă și fără să devii sclava celor 24 de ore. Se poate să fii o bună gospodină și fără să știi toate rețetele de ciorbe și tocănițe lăsate cu titlu de zestre de mamele atotștiutoare. Se poate să fii o mamă bună și fără să stai ca un vultur deasupra copilului urmărindu-i fiecare mișcare, corectându-i fiecare pas și criticându-i fiecare decizie greșită argumentând frenetic. Se poate să fii o soție perfectă și fără să faci flic-flacuri prin bucătărie, sărituri peste obstacole prin supermarketuri, eventual cu sacoșele pline de cumpărături și economii la sânge pentru bunul mers al casei.
Ok! Așa cum ar spune GPS-ul, reorganizarea traseului. Rufele pot fi călcate în ziua următoare, asta pentru că în cele două ore de opinteală asupra bietelor haine și așa zdruncinate de mașina de spălat care e înzestrată cu mii și mii de rotații pe minut, aș putea foarte bine să citesc. Am trei cărți care stau nerăbdătoare pe noptieră.
Cu aspiratorul, e clar, îmi dau întâlnire sâmbătă. Ce-i prea des strică și, iau de bună observația unei prietene, Dragă, tu inventezi praful, că prin casă la tine eu nu prea îl văd! Nu detest zgomotul aspiratorului dar, e clar că îmi place mult mai mult să ascult o muzică bună. Așa că, play!
Cât despre lista lungă cu sarcini de la serviciu, cred că poate să mai aștepte câteva zile. Asta pentru că sunt destul de eficientă și de fiecare dată îmi iau o marjă de timp generoasă. Nu se știe niciodată ce poate interveni. Urăsc hârtiile, urăsc dosarele pline cu procese verbale inutile, planificări întinse pe sute și sute de pagini care nu fac altceva decât să dea bine pe un raft prăfuit. Le iubește oare cineva? Nu cred. Acum, recunosc, le-am făcut pe toate la timp și cine nu mă cunoaște ar putea spune că sunt o habotnică în a planifica totul. Aparențele înșeală. Îmi place de mor jobul meu, e locul în care simt că prind aripi, locul unde inima mea e veșnic tânără dar, când vine vorba de făcut hârtii, e momentul să spun…Gata!
Citește și SALUT, SUNT O TÂNĂRĂ DE 41 DE ANI!
