Mănăstrirea Voroneț

MĂNĂSTIREA VORONEȚ, POVESTEA DIN INIMA BUCOVINEI

Tare-i mândră povestea asta care se țese în luna lui Prier! Câte culori îți mângâie ochii și îți hrănesc sufletul! E timpul cerului care-și dezvăluie strălucirea, timpul florilor care își ridică siluetele firave și al pământului aburind a viață. Am așteptat momentul acela când soarele a început să mângâie pietrele ieșite biruitoare din lupta cu înghețul și am purces la drum. Nu am mers prea departe, asta pentru că mândra mea Bucovină îmi oferă atâtea locuri minunate, binecuvântate cu liniște și frumusețe.

Cum ajungi la Mănăstrirea Voroneț

La 36 de kilometri de municipiul Suceava și doar 4 kilometri de centrul orașului Gura Humorului, sub paza părintească a bătrânelor Obcini îmbrăcate în păduri verzi, hodinește de secole o așezare mândră în toate cele, Voroneț. Tare-i frumos satul așezat de-a lungul firului de apă care poartă cu mândrie același nume. Tare-s luminoși bucovinenii care îți ies în cale când ajungi aici. Să tot vii!

Odată ajuns în centrul localității ești întâmpinat de o explozie de culoare atent așezată pe pânza albă a iilor, pe bundițele care par că spun o poveste sau pe trăistuțele care abia așteaptă să primească aroma colăceilor rumeni.

După așa o primire călduroasă și tentantă, pașii te poartă la umbra unor ziduri strașnice. Nu răzbate aproape nimic de după ele. Poate doar vârful unei turle care anunță că dincolo e loc ales de Dumnezeu și coroanele generoase ale unor arbori care stau drepți asemeni unor străjeri credincioși. Ce păzesc aceste ziduri? O comoară a Bucovinei, a Moldovei și a tuturor românilor, Mănăstirea Voroneț.

Supranumită ”Capela Sixtină a Estului”, Mănăstirea Voroneț constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Se spune că biserica a fost ridicată în anul 1488 în doar trei luni și trei săptămâni. Acest lucru a constituit un record pentru acea vreme.

Mica bijuterie moldovenească este una dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din acest colț de țară care-și păstrează în mare măsură forma inițială.

Intrând pe poarta mănăstirii ai impresia că pășești într-o altă lume, o lume guvernată de liniște, frumusețe și brazi care se ridică semeți pe culmile domoale ale Obcinelor. Nu ai cum să treci ușor peste imaginea aceea a împletirii frățești între cerul albastru, pădurea verde și blânda biserică. Asta este povestea poporului român!

Mănăstrirea Voroneț

Legenda Mănăstirii

De jur împrejurul siluetei desprinse parcă dintr-o lacrimă a cerului se întinde o alee tăcută care îndeamnă la plimbare. Nu ai cum să reziști acestei tentații. Așa că, am pornit încet în căutarea poveștii acestui colț de rai. Și așa, urmărind drumul micilor insecte ieșite de sub frunzele îngenuncheate de iarnă și descoperind locul unde toporașii desfată pământul, am auzit șoaptele zidurilor înnegrite de ani. Doamne, câte știu!

Legenda zămislirii Mănăstirii Voroneț unește pe vecie două mari figuri dragi sufletului românesc, Ștefan cel Mare și Daniil Sihastrul. Se spune că voievodul, obosit de la atâtea lupte duse împotriva turcilor a căutat sfat bun la ușa sihastrului. Acesta, ducea o viață simplă închinată lui Dumnezeu într-o chilie la Voroneț.

Văzând pierzania din sufletul domnitorului, Daniil i-a vorbit blând, l-a sfătuit să nu închine țara turcilor și să facă acolo, în numele Sfântului Gheorghe, o mănăstire. După sfatul sihastrului s-a ridicat la Voroneț o mândră biserică iar Moldova a rămas demnă și necucerită.

Daniil, cel dintâi sfetnic și rugător către Dumnezeu al Voievodului Ștefan este înmormântat în pronaosul bisericii Mănăstirii Voroneț.

Voroneț

Frumoasa Mănăstire Voroneț este învăluită în legende. Pe lângă cea a făuririi sale, impresionează și povestea picturii exterioare. Frescele au fost realizate la un an după moartea lui Petru Rareș de către pristavul Marcu. Cine nu a auzit de ”albastrul de Voroneț”! Și ce culoare, ce intensitate! Ai impresia că cerul s-a pogorât peste zidurile mănăstirii.

Voroneț

Albastru de Voroneț

Se spune că pictura exterioară a Voronețului este o rugăciune pentru înfrângerea cotropitorilor și salvarea Țării Moldovei. Cei mai de temut dușmani ai acestor pământuri, turcii și tătarii, sunt înfățișați drept păcătoșii din marea compoziție Judecata de apoi. Mai mult decât atât, frescele înnobilate de albastrul cerului redau cu dragoste viața moldovenilor harnici și iubitori de glie. Astfel, Eva toarce lână întocmai ca o gospodină, Adam ară cu plugul de lemn tras de boi iar Abel are înfățișarea unui cioban.

Tot din viața țăranului sunt scoase și buciumele din care cântă îngerii, căruța cu care urcă Sfântul Ilie la cer, costumele autohtone, horele în care sunt prinse unele personaje din Parabola Fiului risipitor sau obiectele de mobilier specifice satelor din Moldova.

În liniștea Mănăstririi

După o plimbare tihnită în jurul mănăstirii am pătruns în interiorul său, un loc copleșitor prin liniște și frumusețe. Toată povestea aceea fermecătoare care m-a însoțit în periplul din curtea mănăstirii s-a așezat în sufletul meu și în interiorul bisericii.

Bogăția picturii, mirosul de tămâie împletit cu cel de busuioc, lumina suavă scursă parcă din raze sfinte pe pereții bisericii și gândul că aici, cu sute de ani în urmă se ruga marele Ștefan, au creat un cadru magic. O minunăție!

După o astfel de zi, ce poți să spui? Poți să spui că o zi în Bucovina este o experiență dedicată sufletului iar o vizită la Mănăstirea Voroneț este o binecuvântare.

E primăvară, e timpul plimbărilor sub cerul albastru. Ce-ar fi să încercați și albastrul de Voroneț?

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *