Polignano a Mare

POLIGNANO A MARE SAU CÂNTECUL ADRIATICII

Ce-ți poate oferi o vacanță în Italia? Aș putea începe cu amintirile colorate, aș continua cu experiențele unice și inedite și aș încheia cu acea dulce dependență cuibărită în sufletul celui care ajunge să o cunoască. Da, Italia dă dependență! Una frumoasă, de care nu vrei să scapi, ba mai mult, vrei să o hrănești cu cât mai multe călătorii în patria celor care mângâie sufletul cu vocile lor… Morandi, Celentano, Boticelli, Cutugno sau Ramazzotti.

Și pentru că tot veni vorba de muzică, de talent și de ritmul acela care-ți pune sângele în mișcare, în Italia chiar și marea cântă. Am descoperit asta în încântătorul oraș de la malul Adriaticii, Polignano a Mare.

Atunci când am planificat minivacanța din sudul Italiei, mai precis din Regiunea Puglia, am avut în minte câteva obiective reprezentative pentru ”tocul cizmei”. Așa am descoperit culorile străzilor din Bari, am copilărit în magicul Alberobello și am citit istoria lumii în spectaculosul oraș Matera. În final, am lăsat partea romantică a călătoriei, imensa scenă pe care performează de mii de ani marea azurie, Polignano a Mare.

Cum ajungi în fermecătorul oraș?

E foarte simplu. Elementul cheie este Bari Centrale, gara din Bari, capitala regiunii italiene. De aici poți ajunge foarte ușor în orice oraș din zonă și nu numai.

Deci, am căutat ghișeul, am luat biletul de tren, am găsit peronul liniei spre Polignano a Mare, am așteptat câteva minute și…am pornit. După aproximativ 30 de minute am coborât în mica gară a orașului care avea să mă cucerească iremediabil. Nimic nu prevestea spectacolul care urma să ruleze în următoarele câteva ore.

Cred că acesta este și farmecul unei astfel de experiențe. Citești câteva lucruri pe internet, vezi câteva imagini care par a fi ireale, hotărăști să te convingi că un astfel de loc există, ajungi acolo și…ai parte de o primire pașnică, modestă aș spune. Ce faci? Savurezi repede o cafea de la prima patiserie ieșită în cale, o acompaniezi cu un cheesecake aromat, studiezi cu patos harta poziționată astfel încât nimeni să nu o rateze și pornești în hoinăreală.

Istoria orașului Polignano a Mare

Căutând în istoria orașului nu am găsit foarte multe informații, povestea sa înfiripându-se odată cu apariția pe aceste meleaguri a generalului roman Gaius Marius. Se spune că acesta naviga prin apele Adriaticii când șoimul său s-a oprit din zbor pe un perete stâncos așezat aproape ostentativ în calea valurilor mânioase. Fermecat de frumusețea locului și poziționarea strategică, stăpânul păsării cu privirea ageră este cel care animă zona, fiind considerat părintele localității.

În epoca romană Polignano a Mare a devenit un veritabil și important centru comercial iar în perioada bizantină s-a bucurat de o atenție sporită datorită poziției sale strategice în transportul oamenilor și al mărfurilor către est.

Străzile orașului Polignano a Mare

Farmecul orașului Polignano a Mare nu este dat însă nici de istoria sa pierdută în negura timpului nici de multitudinea de obiective vânate de turiștii care ajung an de an aici cu miile. ”Lipiciul” acestui curcubeu aruncat parcă neglijent deasupra mării, este dat de faptul că odată intrat în labirintul străzilor uiți de tot ceea ce înseamnă planificare, trasee, puncte de atracție, liste sau hărți. Ești prins efectiv într-o plimbare tihnită, relaxantă și extrem de îmbietoare.

Pentru a avea o incursiune de poveste ai nevoie doar de aproximativ trei-patru ore, un aparat de fotografiat și inima deschisă pentru a lăsa imaginile colorate să o inunde.

Am pornit pe străzile orașului purtată fiind de curiozitatea aceea copilărească, ce aș putea găsi? Cu ce m-ar putea surprinde un orășel de pe coasta Adriaticii mai mult decât au făcut-o altele? Ei bine, în plimbarea care avea o singură direcție, locul unde marea mângâie uscatul, am descoperit nenumărate povești.

Străduțele înguste, mărginite de case albe împodobite cu obloane vesele și flori care se întrec în parfum și culoare, s-au transformat în adevărate galerii de artă. Tablourile descoperite erau rupte din viața și frumusețea locuitorilor acestui colț de lume magic.

Polignano a Mare, balconul Adriaticii

Un lucru era clar, ochii erau răsfățați de tot ceea ce însemna explozia de veselie transpusă pe casele înșirate de-a lungul aleilor pavate. Apoi, din loc în loc, zâmbetul se transforma în mirare la vederea bisericilor care își ridicau turlele către cer sau a palatelor șterse de briza mării. Totul se împletea atât de frumos.

Dacă aș fi stat și aș fi căutat fiecare clădire în parte, aș fi încercat să localizez fiecare biserică marcată pe harta orașului sau aș fi fost mai mult interesată de marcarea traseului decât să mă bucur de ceea ce văd, cu siguranță aș fi ieșit în pierdere. Așa că, m-am lăsat purtată efectiv de povestea vizuală a cărărilor urbane și am simțit fiecare tablou oferit cu generozitate de minunatul Polignano a Mare, prin … piele de găină.

Toate străduțele din Polignano duc la celebrele balcoane suspendate deasupra Adriaticii. Sunt trei la număr și sunt mai mult decât spectaculoase. Ce ți se arată odată ajuns aici îți taie răsuflarea. Casele albe ridicate din stâncile care par născute din valurile mării, zbuciumul cu care azuriul apei se izbește de peretele vertical și formele tatuate de natură în stăvilarul natural așezat în fața Adriaticii, toate creează un tablou unic.

Am stat minute în șir și m-am bucurat în tihnă de aceste frumuseți unice. În stânga se întindea la picioarele mele atracția orașului, golful Cala Porto iar în dreapta am putut admira grotele săpate în stânci, terasele îndrăznețe aflate parcă în imponderabilitate și restaurante care ademenesc clienții cu o priveliște de milioane.

Podul Monachile Lama

După ce am admirat de la înălțime imaginea mării care mângâie la propriu renumitul golf am pornit spre podul Monachile Lama. Acesta este spectaculos atât prin arhitectură, prin localizare dar și prin poveste.

Podul cu arcade a fost construit de către romani purtând inițial numele Via Traiana. Atunci când zona a devenit un puternic nod comercial al imperiului, podul era un instrument extrem de util în mobilitatea celor care ajungeau aici, în portul din sudul peninsulei.

Acum, la distanță de două mii de ani, podul reprezintă locul din Polignano a Mare unde turiștii rămân înmărmuriți în fața unui tablou măreț. Mai mult decât atât, este cred și cel mai fotografiat obiectiv al orașului. Nici nu ar putea fi altfel având în vedere priveliștea care se dezvăluie prin arcadele sale generoase.

Plaja din Polignano a Mare

Despre plaja din spatele podului ce aș putea să spun … Nu degeaba este imaginea emblematică pentru descrierea orașului Polignano a Mare. Văzută de sus e un spectacol dar, când ajungi să o descoperi acolo unde marea își dă mâna cu întinderea de pietricele colorate, e mai mult decât atât. E ceva unic.

Am avut marele noroc să ajung aici în octombrie. Pe plajă nu erau turiști iar marea era ușor agitată, valurile cântând efectiv la atingerea pereților verticali ridicați de o parte și de alta a limbii de uscat. Am simțit că pot împacheta acest moment al întâlnirii mele cu marea, în sufletul meu. A fost doar pentru mine, am fost doar noi, eu și marea.

Domenico Modugno

Cum poate fi încununată o vizită în Polignano a Mare? Cu o îmbrățișare a mării de lângă statuia celui care a făcut lucrul acesta prin cântec, celebrul Domenico Modugno. Cine nu i-a fredonat măcar o dată melodia Volare!

Marele interpret s-a născut aici, în Polignano. Cu un palmares artistic de invidiat, câștigător de patru ori al festivalului de la San Remo, actor în 45 de filme, participant la Eurovizion și câștigător al locului trei și deținător a trei discuri de aur, interpretul este un simbol al orașului. În 2009, pe faleza de la malul mării a fost ridicată o statuie din bronz, înaltă de trei metri, înfățișându-l pe marele cântăreț.

Nu puteam rata imaginea acestuia cu brațele deschise larg, asemeni unui bun prieten care își întâmpină musafirii veniți de departe.

În spatele statuii un șir aproape nesfârșit de trepte m-a purtat într-un loc din care m-am putut bucura încă o dată de imaginea golfului care îmbrățișează protector plaja Monachile Lama. De poveste.

Dacă amintirile mele nu v-au convins să puneți pe lista de călătorii fermecătorul Polignano a Mare, poate fotografiile o vor face. Și, nu uitați că acolo, pe coasta Adriaticii, marea își cântă frumusețea și măreția.

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here