Indiferent de anotimp, traseele montane sunt un adevărat spectacol al naturii. Au fost multe care mi-au rămas în suflet, însă cel din Cheile Bicăjelului, aflat în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, e clar în Top 3. Nu are cum să nu te impresioneze tot ceea ce a făcut natura în aceste spectaculoase și mai puțin cunoscute chei. Apoi, faptul că traseul care include Cheile Bicăjelului a fost amenajat așa cum rar întâlnești în munții noști, transformă cele câteva ore petrecute pe potecile Munților Hășmaș într-o aventură de neuitat.

Ați fost vreodată în Cheile Bicazului? Sunt considerate, pe bună dreptate, cele mai frumoase chei din România. Drumul șerpuit care străpunge pereții semeți și stâncoși este pitoresc și de-a dreptul impresionant. Însă, unicitatea și spectaculozitatea acestor chei sunt date și de faptul că din ele pornesc numeroase trasee care duc iubitorii de munte până sus la nori, deasupra drumului care merge de-a lungul râului Bicaz. Unul dintre acestea este cel care strabate Cheile Bicăjelului și ajunge la refugiul panoramic de pe Piatra Poienii.

@tarabacuamintiri

Cheile Bicazului la început de primăvară#wiews #invatampetiktok #mountain #tarabacuamintiri #travel #foryou #romania🇷🇴 #romaniawildmountains

♬ România mea – Costi & Cream & Minodora

Intrarea în Cheile Bicăjelului

Venind dinspre orașul Bicaz și parcurgând o parte din Cheile Bicazului se ajunge la punctul de pornire pe acest traseu. Acesta, aflat pe partea stângă a sensului de mers, e numit Podul Ungurilor și este ușor de reperat. Asta pentru că mereu sunt parcate acolo două sau trei mașini, pasagerii fiind plecați în aventura muntelui. Ca și recomandare, nu lăsați mașina acolo! La doar câțiva zeci de metri, pe partea dreaptă, se află o parcare ceva mai generoasă și cu o vizibilitate la plecare mult mai ok.

Aventura din Cheile Bicăjelului poate fi trăită urmărind mai multe poteci marcate și atingând mai multe puncte importante. Indiferent de alegere, spectacolul și emoția sunt la cote maxime. Eu am mers pe traseul Podul Ungurilor-Cheile Bicăjelului-Podul suspendat-Turnul Negru-Piatra Poienii și Cabina Panoramică-Șaua Țifrea-Cheile Bicazului(înainte de tunel)-Podul Ungurilor. În total am făcut aproximativ 5 ore, timp în care am avut destule pauze pentru tras sufletul și pentru fotografii.

Prima punte suspendată

După ce am trecut pe Podul Ungurilor, pod care este format din două căi betonate, poteca a coborât ușor și a urmat Bicăjelul. În scurt timp am ajuns în fața unei punți suspendate, prima de pe traseu. Imaginea acesteia proiectată pe fundalul Santinelei, e absolut încântătoare. Santinela este o formațiune stâncosă cunoscută celor care iubesc aventura, aceasta având un traseu clasic de cățărare, considerat de referință în Cheile Bicazului.

În zona punții, Bicăjelul formează câteva cascade mici dar tare frumoase. Și pentru că am făcut traseul la începutul lui februarie, gheața groasă mi-a permis să le admir de aproape.

După puntea suspendată am urcat puțin și am ajuns la un punct de belvedere. Priveliștea spre peretele stâncos din Cheile Bicăjelului este una care te lasă cu amețeli, la propriu și la figurat. Tabloul sălbatic și impresionant impune aici o pauză de fotografii și hidratare. Pentru cei cu rău de înălțime nu recomand apropierea de balustrada de lemn, e cu emoții!

O bună parte din traseul din Cheile Bicăjelului poate fi descris ca fiind o experiență unică și aventuroasă. Faptul că la un moment dat trebuie să treci și prin apă dovedește acest lucru. Dacă iarna, gheața formează un pod solid, cu siguranță în sezonul cald cei care ajung aici au parte de  înviorare cu apă de munte. Pentru că îmi doresc și eu această experiență, voi reveni la vară pe traseu.

A doua punte suspendată din Cheile Bicăjelului

Imediat după traversarea Bicăjelului a apărut semnul cu podul suspendat. Deși citisem că e spectaculos, totuși îmi era greu să imi imaginez cum este acesta. Îl asemuiam cumva cu prima punte de pe traseu doar că ceva mai lungă. Ei bine, realitatea a fost una care m-a lăsat fără cuvinte. Ancorat la o înălțime uluitoare, între doi pereți stâncoși, podul suspendat este cu siguranță atracția principală din Cheile Bicăjelului.

În perioada iernii zona podului este cunoscută iubitorilor de cățărare. Uriașa cascadă care se formează pe Bicăjel, chiar în stânga podului, e un perete perfect pentru cei împrieteniți cu acest sport. Chiar în momentul în care am ajuns la pod o gașcă curajoasă se pregătea pentru ascensiune. Imi închipui ce senzații trebuie să trăiești atunci când încerci să cucerești peretele de gheață. Nu e pentru oricine cățărarea, cum nu e pentru oricine nici traversarea podului. Adrenalină pură!

După ce am trecut de podul suspendat și mi-am tras sufletul, scăpând de emoția momentului, am luat pieptiș cea mai abruptă zonă din traseu. Cu puțină condiție fizică și cu folosirea sforilor ancorate de pereții muntelui, se poate răzbate și această parte a potecii.

Puncte de belvedere

La capătul acesteia, la diferență mică unul de altul, se află două puncte de belvedere.  Primul, cel estic numit și Turnul Negru, oferă o imagine incredibil de frumoasă asupra Cheilor Bicazului. Șoseaua pare o panglică îngustă aruncată la baza muntelui iar mașinile, mici buburuze colorate. Ce mai, am dat uitării efortul depus! Al doilea punct de belvedere, cel sudic, oferă o priveliște mai largă asupra munților din jur.

Cabana Panoramică din Cheile Bicăjelului

Traseul care a inclus și Cheile Bicăjelului a continuat spre Cabina Panoramică de pe Piatra Poienii. Nu ai cum să te rătăcești sau să ratezi poteca care duce spre construcția agățată de peretele muntelui pentru că marcajele sunt dese și vizibile. Odată ajuns aici nu poți decât să respiri adânc, să zâmbești larg și să îmbrățișezi libertatea.

Acest refugiu a fost construit în urma colaborării dintre asociaţia „Gyilkosto Adventure” din Gheorgheni, Serviciul Salvamont Salvaspeo al Consiliului Judeţean Harghita şi Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş. Mai este unul pe Muntele Ucigaș, traseul spre acesta pornind din centrul stațiunii Lacul Roșu. Cele două construcții modulare sunt unice în România. În Europa mai sunt doar patru astfel de refugii montane moderne.

Priveliştea deschisă în fața refugiului este una extraordinară, turiştii putând să admire de aici o parte din Cheile Bicazului, Piatra Altarului, Suhardul Mic şi partea din Cheile Bicazului care conduce spre staţiunea Lacu Roşu.

Șaua Țifrea și caprele negre

După o astfel de experință care s-a lăsat cu o energie incredibil de frumoasă și o încărcătură sufletească unică, am pornit spre Șaua Țifrea. Poteca în ușoară coborâre are la finalul ei o poieniță încântătoare, cu deschidere spre peretele stâncos ce adăpostește cabina panoramică.

Surpriza mare a fost să zăresc, agățate de stânci, câteva capre negre. Parcă erau niște mărgeluțe negre înșirate pe un șirag imaginar. De poveste….

Din Șaua Țifrea se pot urma mai multe trasee. Însă, cel mai scurt, după spusele unui ranger întâlnit în zona refugiului, este cel care pornește spre dreapta, pe un drum forestier. Acesta iese în Cheile Bicazului, înainte de tunel. De acolo și până la parcarea de lângă Podul Ungurilor am făcut aproximativ 30 de minute. Cine dorește și are condiție fizică, poate face traseul în sens invers. Eu nu cred că aș mai fi putut trăi în aceeași zi emoția traversării podului suspendat. Plus de asta, fiind începutul lunii februarie, traseul a fost destul de dificil și ar fi fost complicat să cobor zonele abrupte. Asta chiar dacă aveam echipament de iarnă.

Dar, mi-am promis că mă voi întoarce la vară. Abia aștept!

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

5 COMENTARII

    • Bună!
      Eu l-am găsit deschis pentru că erau câțiva turiști care își doreau sa rămână peste noapte. De la ei am aflat că pentru cheie trebuie vorbit cu cei de la Salvamont.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.