Am așteptat ceva vreme până mi-am așternut povestea pe blog. E greu să scrii despre Sfântu Gheorghe, despre acest colț de rai pe care Dumnezeu, în mărinimia Sa, l-a așternut cu atâta grijă acolo unde Dunărea se împletește cu marea. Am așteptat să am sufletul liniștit, să ajung la o înțelegere cu soarele dogoritor și să mi se facă dor.
Azi mi s-a făcut dor de Sfântu Gheorghe, de nisipul fin cernut pe ulițele satului, de casele așezate asemeni unor bibelouri prețioase, de oamenii incredibil de calzi și de frumoși și de poveștile lor.
Atunci când am pornit spre magica Deltă, recunosc, aveam o idee preconcepută. Acolo, în regatul lebedelor și al pelicanilor, în lumea fantastică a pescarilor mai mult sau mai puțin norocoși, în locul unde Dunărea e însăși viața, nu e loc pentru oricine. Oare cum va fi? Oare ce va fi?
Privind în urmă la amintirile acelor zile pot spune cu mâna pe inimă că, odată ajuns în Deltă devii parte din ea. Da, am devenit parte din povestea acelor locuri, m-am hrănit cu frumusețea lor, am trăit alături de oameni îndrăgostiți de ceea ce fac, m-am încărcat cu o energie pură și binefăcătoare și am descoperit o gastronomie specifică zonei, cum rar mi-a fost dat să savurez.
Spre Sfântu Gheorghe
Drumul până la Sfântu Gheorghe a fost plin de surprize. E clar că, plăcute. Am simțit efectiv că am ajuns într-o altă lume, o lume în care frumusețea are un alt înțeles, o altă valoare. Totul a început cu un răsărit de poveste. Și ce răsărit, ce culori, ce senzație! Au urmat plimbări pe canalele Dunării într-o incredibilă liniște pe fondul unor tablouri de vis, acompaniate de povești spuse cu pasiune și iubire față de aceste locuri unice în lume. Finalul a fost apoteotic. Am descoperit un sat de care pur și simplu m-am îndrăgostit. Nici nu ai cum să nu o faci!
Sfântu Gheorghe, istorie și oameni frumoși
Sfântu Gheorghe, localitate situată la marginea Deltei Dunării, este un autentic sat haholesc. Cine sunt haholii și cum au ajuns aici? Aceștia sunt cazacii zaporojeni, cei care locuiau în Regiunea Zaporoje din centrul Ucrainei. Cazacii zaporojeni au reprezentat o forță militară și politică puternică a vremii, asta până când împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a luat hotărârea de a distruge principala fortăreață a acestora, Siciul. Istoria spune că împărăteasa și-a justificat acțiunea spunând că Siciul Zaporojean a dat dovadă de nesupunere. Astfel, numele de cazac zaporojean nu mai putea fi menționat fără să se aducă un afront casei imperiale. Cazacii care au reușit să fugă din calea trupelor țarinei s-au refugiat aici, în Delta Dunării.
Sfântu Gheorghe este locul unde oamenii cu fețele arse de soare și ochii scânteind a libertate povestesc cu mândrie că sunt urmașii vestiților luptători cazaci zaporojeni. Și pentru că nicio călătorie de-a mea nu e lipsită de magie, am întâlnit aici pe cel care știe cele mai frumoase povești ale acestor locuri, Eduard Acsente, ”ultimul cazac”.
Ulițe pudrate cu nisip și povești
Atunci când am ajuns în Sfântu Gheorghe, am simțit că efectiv locul mă îmbrățișează ca un părinte iubitor care își vede după foarte mult timp copilul rătăcitor. Am simțit o liniște și o relaxare aproape nefirească, lucru care transformă acest colț de lume în destinația ideală pentru cei care vor să fugă de nebunia cotidiană.
Ulițele satului pudrate cu cel mai fin nisip văzut de mine vreodată îndemnau la plimbări interminabile. Și cum să nu dai curs acestei invitații când tot ceea ce se așterne în fața ochilor este o împletire perfectă între tradiție, simplitate, culoare și iubire.
Casele, respectând până în cele mai mici detalii o anumită arhitectură specifică zonei, par nestemate așezate cu delicatețe de o parte și de alta a drumului înfierbântat de soare. Nu îți poți lua ochii de la ele, de la frumusețea lor arhaică și de la expresivitatea lor. Trecând agale pe lângă ele am avut impresia că fiecare spune o poveste.
Da, am zăbovit în fața câtorva case și am ascultat câteva povești. Nu vi le pot dezvălui pentru că nu ar fi corect. Trebuie să ajungeți aici și să le ascultați, cu sufletul și cu ochii. Sunt mai presus de cuvinte…
Plaja Sfântu Gheorghe
O cale îngustă, aurie, înecată în vegetație prietenoasă și presărată cu ”strigăte pline de iubire” ale fazanilor vocali în căutarea partenerei, șerpuiește spre comoara din Sfântu Gheorghe, plaja.
Aș putea sta aici, pe nisipul acesta delicat, o veșnicie. Atâta frumusețe și atâta liniște! A fost dragoste la prima vedere. Cum să nu iubești locul ăsta, cum să nu rămâi vrăjit când vezi cum marea mângâie atât de duios țărmul.
Însă, plaja din Sfântu Gheorghe are un dar prețios pentru cei care ajung aici, un loc special. Urmând mișcarea aproape ritmică a valurilor minuscule de nisip, am ajuns acolo unde Dunărea își sfârșește zbuciumul și se lasă cu toate poveștile ei în voia Mării Negre. E atâta tihnă în acest loc încât, ai impresia că ai ajuns la capătul pământului. Oare așa să fie?
Aici, la lumina unui soare timid și pe muzica diafană a mării, am auzit cea mai frumoasă poveste. Și pentru că a fost spusă cu atâta pricepere de către cel mai pătimaș ghid din Delta Dunării, prietenul meu Eduard, cel care m-a făcut să mă îndrăgostesc de aceste meleaguri, tind să cred că….cele auzite s-au întâmplat aievea.
Povestea Dragonului
Se spune că un viteaz trac se întâlnește cu Dumnezeu și îi cere acestuia să îl primească în rândul creștinilor. Dumnezeu îi spune acestuia că trebuie să facă niște fapte bune pentru a i se înfăptui dorința. Astfel, viteazul nostru pornește în lume cu sufletul deschis, așteptând ocazia potrivită să își dovedească determinarea. În drumul său prin ținuturi cunoscute sau mai puțin cunoscute găsește un dragon care teroriza locuitorii aflați la poalele unui munte. Viteazul hotărăște să lupte cu fiara și intră în peștera care îl adăpostea.
Lupta este pe viață și pe moarte. Dragonul rănit reușește cu ultimele puteri să iasă din peșteră și să zboare. Însă, coada îi este mult prea grea și o târăște pe pământ. Povestea spune că în zbuciumul său de a scăpa de brațul voinicului, dragonul trasează cu coada sa drumul Dunării de la izvoare până la vărsarea sa în Marea Neagră.
Viteazul trac îl ajunge pe dragon în zona Deltei, se luptă aprig cu el, conturând astfel brațele Dunării și îl țintuiește cu sulița chiar în locul unde Dunărea și Marea Neagră se întâlnesc. Dragonul dispare acolo unde cerul se întâlnește cu marea, iar Dunărea își pierde numele și istoria și se amestecă cu nemărginirea albastră.
Povestea are un final neașteptat. Se spune că acel viteaz este cavalerul creștin Sfântu Gheorghe iar localitatea îi poartă numele cu mândrie amintind de faptele sale.
Ascultând istorisirile din gura celui care se pare că are știință de povestea fiecărui locușor din frumoasa Deltă, îmi și imaginam grozăviile întâmplate aici. Și când eram gata să zâmbesc admirativ la adresa imaginației românilor, Eduard atrage atenția că dragonul nu a murit de fapt. El se scutură din prinsoarea suliței în fiecare an și atrage la fundul mării câte o victimă nevinovată. Povești cu iz de adevăr…
Plăceri vinovate
Sfântu Gheorghe e un loc al ”plăcerilor vinovate”. Recunosc, am făcut abuz de icre negre, vin de Hamangia, scrumbie gătită în toate felurile și încântările și, nu în ultimul rând, de multă voie bună. Aici a intrat în scenă gazda mea în toate bunătățurile, Laura. Nu se poate să ajungi în minunăția asta de loc și să nu te așezi la masă în curtea Laurei. E raiul papilelor gustative!
Mi-e dor de Sfântu Gheorghe, de liniștea ulițelor tapetate cu pudră fină, de ghioceii care înfloresc aici până la finele primăverii, de libertatea oamenilor și sufletul lor bun și ospitalier.
Odată ce ai ajuns aici, nu e cale de întoarcere. Locul îți intră în sânge și te cucerește. Ce urmează? Planuri pentru următoarea vacanță în Deltă. Și nu oriunde, ci în satul acesta magic. Să vă spun un secret. În Sfântu Gheorghe timpul a stat în loc, așa că, am descoperit locul unde sălășluiește ”tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”.
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!
Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
