La doar 40 de kilometri de vama Siret, în pitoreasca și mult prea încercata Bucovină de Nord, își duce traiul liniștit un oraș bijuterie. Acesta este Cernăuți. Ca să ajungi la el trebuie să urmezi calea bătută de Ștefan cel Mare pe la 1497, trecând prin legendarii Codrii Cosminului.

Povestea care dăinuie de secole în zonă spune că după marea victorie atribuită moldovenilor aprigi, Ștefan ar fi forțat prizonierii polonezi să semene ghindă în locul stejarilor doborâți în timpul luptei. Astfel a apărut Dumbrava Roșie. Se pare însă că din stejarii semănați de oamenii regelui Ioan Albert, doar unul a trecut testul rezistenței și al timpului. Acesta este numit de localnici Stejarul lui Ștefan și este cinstit după datina creștină cu o cruce pe care scrie Nu este a mea și nici a voastră, dar este a nepoților și strănepoților noștri.

Am pornit spre Cernăuți într-o însorită și mult prea călduroasă zi de mai. După frumoasa aventură din boemul oraș am constatat că am ales perioada perfectă pentru a-i descoperi tainele și farmecul. Au fost două zile minunate, două zile în care am respirat aerul aristocratic al fostei capitale de provincie habsburgică, de oraș important în fostul Ducat al Bucovinei. Soarele a reușit prin măiestria sa să scalde întregul oraș într-o lumină caldă și magică. Pur și simplu m-a cucerit!

Cernăuțiul e frate de cruce cu Iașul marilor iubiri. Păi, cum să nu fie frați un bucovinean și un moldovean neaoș. Ambele orașe au fost menționate pentru prima dată într-un document al lui Alexandru cel Bun, în anul 1408. La acea vreme se spune că așezarea de pe malul Prutului era o mică adunătură de case din țara de sus a Moldovei. Când însă Bucovina a ajuns sub ocupația Imperiului Habsburgic, Cernăuțiul a înflorit și a devenit o adevărată perlă a acestuia. Timp de o sută de ani, orășelul înțesat de case din lemn și chirpici, s-a metamorfozat și s-a transformat într-o Mică Vienă.



E musai când ajungi în Cernăuți să îți iei încălțăminte comodă și să bați străzile la picior. E un oraș al surprizelor și atunci când spun asta, mă refer la cele plăcute. Ba o mașină ”de epocă”, ba un loc original de servit cafeaua, o trăsură care amintește de vremuri de mult apuse, o bibliotecă în aer liber sau o stradă cu nume și renume pur românesc, toate acestea dau un farmec aparte orașului.






Culoarea este prezentă peste tot, pe stradă, în parc, pe clădiri, la terase, în vitrinele magazinelor și, chiar și la biserică. Mergând agale pe străzile destul de liniștite ale orașului, am remarcat la un moment dat o clădire impresionantă, o biserică care atrage prin măreție și prin culoare. Știam că în Cernăuți există o biserică închinată Sfântului Nicolae care seamănă izbitor cu cea de la Curtea de Argeș. Nu părea a fi aceea. O bătrânică cu anii mulți agățați de marama înflorată, ne-a privit cu atenție, apoi, într-un dulce grai românesc, ne-a explicat că suntem în fața Catedralei Ortodoxe Române.

Construcția masivă are două turnuri clopotniță, două cupole imense terminate cu turnuri circulare și o culoare care o scoate, poate puțin prea forțat, în evidență. Construită de-a lungul a opt ani cu ajutorul credincioșilor și a daniilor mănăstirești, a purtat pentru o vreme pe fațada sa următoarele cuvinte :”Unul în trei ipostasuri Dumnezeu. A D 1844”. Nu am mai regăsit aceste cuvinte, însă, pot spune că am descoperit altele, nu scrise, ci sugerate de imaginea unei mirese diafane care își celebra dragostea alături de alesul ei: ”Love is in the air”.☺

Nu se poate o vizită în surprinzătorul oraș al adolescenței lui Eminescu, fără o promenadă pe Strada Domnească. Se spune că această zonă pietonală care acum poartă numele scriitoarei Olga Kobileanskaia, născută la Gura Humorului, era spălată pe vremea austriecilor cu săpun și apă de trandafiri.



Nu știu dacă parfumul de trandafiri mai persistă și astăzi, însă, atmosfera boemă și elegantă a perioadei iubitoare de crinolină și joben, se simte din plin. Calea pavată m-a purtat printre clădiri care abundă în dantelării prețioase, atent restaurate și foarte bine puse în valoare. Am gustat fiecare detaliu, fiecare ornament bine încadrat în armonia locului, fiecare declarație de eleganță și stil și, da, am simțit influența austriacă. Nu degeaba i se spunea Mica Vienă.

Încadrat de o terasă cochetă, cu un nume cum nu se poate mai românesc, Cafe București, am descoperit Centrul Cultural Român, ”Eudoxiu Hurmuzachi”. Am tresărit puțin la vederea steagului românesc, a cărților din vitrina bibliotecii ”Mihai Eminescu” și a mușcatelor sângerii care mi-au adus aminte de străzile Sucevei, care, pe timpul verii abundă de flori.


Câteva ore pline am hoinărit pe străzile Cernăuțiului. A fost o adevărată desfătare, un răsfăț al ochiului și un maraton al aparatului de fotografiat. Fie că apărea clădirea unui hotel, cea a teatrului sau cea a primăriei, toate mi-au adus aminte de perioada de glorie a orașului.
În Piața Centrală mi-a atras atenția un panou uriaș care reda hrisovul lui Alexandru cel Bun, prin care acesta atribuia anumite privilegii locuitorilor Cernăuțiului, în anul 1408. Am înțeles că acest muzeu stradal a fost inițiat cu ocazia sărbătoririi a 600 de ani de la fondarea orașului.




Dacă boemul oraș este considerat o adevărată bijuterie a Bucovinei de Nord, asta se datorează și spectaculoasei clădiri care găzduiește Universitatea Națională. Numele complet este Universitatea Națională Yuriy Fedkovych. Înființată în anul 1875 sub oblăduirea lui Franz Joseph, a fost la început sediul Mitropoliei Bucovinei și Dalmației.
Clădirea te pironește în loc în momentul în care o vezi. Spectacolul arhitectural dezvăluie treptat ziduri din cărămidă roșie, înălțimi amețitoare, turle îndrăznețe, acoperișuri atent ornate, ferestre generoase și foarte multă verdeață.




Dacă exteriorul emană măreție și putere, interiorul, grandios și acesta, m-a purtat într-o poveste plină de eleganță și rafinament. Holurile străjuite de coloane înalte, bolți înnobilate de picturi generoase, scări maiestuoase, vitralii care se joacă cu razele soarelui, candelabre spectaculoase, uși grele cu iz de cetate…..toate acestea reprezintă decorul educației a zeci de mii de studenți. Impresionant!





La 1918, în sala de marmură a acestei minunății, a fost votată unirea cu România. Parfumul unei istorii zbuciumate, emoțiile unui eveniment de o așa însemnătate, urmele lăsate de pașii celor care au crezut în viitorul unui neam greu încercat dar atât de blajin și de frumos, toate acestea m-au copleșit.

Cât despre parcul din curtea interioară a Universității, doar zâmbete de placere și zbenguieli pe aleile atent aranjate. M-am îmbătat cu o cupă de liniște și m-am relaxat la îndemnul păsărilor care cântau pe întrecute. Rai…



Abia aștept să mă întorc la Cernăuți! Un oraș extrem de ofertant din toate punctele de vedere. Cât despre partea culinară, doar cuvinte de laudă. Unde mai pui că după ce mănânci pe saturate rămâi și cu bani în buzunar.☺





Am mers cu inima strânsă și cu o curiozitate exuberantă în acele locuri în care, fără să vrei, simți românește. Nu auzi prea des graiul nostru dulce, dar îl simți în ochii bătrânilor ninși de ani sau în umbra vreunei clădiri care a auzit ani de-a rândul vorbindu-se românește. De suflet!







Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

 

Materialul poate fi citit și pe ZdpN !
www.ziaruldepenet.ro
facebook.com/ziaruldepenet
twitter.com/ZiaruldepeNet



6 Replies to “PRIN CERNĂUȚI, VIENA BUCOVINEI”

    1. Mulțumesc de observație, uneori, oricât de mult ai reciti ce ai scris, patriotismul își spune cuvântul! Vă aștept la noi amintiri!

    1. Lăsată de val într-un an centenar, am simțit românește și am adus toate provinciile într-o Românie Mare! Vă recomand cu mare drag Cernăuțiul 🙂 și promit să scriu cât mai repede despre Chișinău…

  1. Greetings from Idaho! I’m bored to death at work
    so I decided to check out your site on my iphone during lunch break.
    I enjoy the information you present here and can’t wait to take a look when I get home.
    I’m surprised at how fast your blog loaded on my mobile ..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *