Capul Doloșman și Cetatea Argamum, minunății ale Dobrogei

Știți acele fotografii de pe internet care par ireale și care dau impresia că sunt în mare parte trucate? Ei bine, ”m-am împiedicat” de o astfel de imagine atunci când căutam ceea ce aș putea vedea, din scurt, în zona Dobrogei. Spun din scurt, pentru că aveam la dispoziție o singură zi de hoinăreală, la finalul sejurului în Delta Dunării. Atunci când am privit fotografia care înfățișa Capul Doloșman, mi-am spus că e o greșeală și că tabloul care m-a lăsat fără cuvinte e de fapt un ”strop” de frumusețe de pe coasta irlandeză ridicată deasupra Oceanului Atlantic. Săpând în continuare în străfundurile internetului, am văzut că spectaculoasa faleză e pământ pur românesc, ba…dobrogean. Mai mult decât atât, am avut surpriza să descopăr că peretele semeț care se oglindea într-un luciu de apă interminabil ”găzduiește” o filă de istorie fascinată, Cetatea Argamum.

Capul Doloșman, arie protejată de interes național

Capul Doloșman, cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se află în comuna Jurilovca, în zona de întâlnire dintre limanul Razim și podișul Babadagului. Declarat arie protejată de interes național, spectaculosul abrupt al falezei ce se întinde pe o distanță de aproximativ 3 kilometri este unic prin diversitatea sa floristică și faunistică. Găsim aici lăstunul de stâncă, drepneaua neagră, ciocârlia de Bărăgan, pietrarul negru, dihorul pătat și foarte multe specii de reptile. Printre plantele rare prezente în zonă se numără centaurea, sânziana, măselărița și garofița.

Alcătuit dintr-un calcar străvechi, așezat în straturi pe orizontală, spectaculosul perete datează din Miocen, epocă ce a debutat acum 23 milioane de ani și a luat sfârșit în urmă cu aproximativ 5 milioane de ani. Însă, specialiștii spun că straturile de la bază sunt și mai vechi, datând tocmai din Jurasic. Așadar, Capul Doloșman nu este doar un spectacol vizual ci și o adevărată lecție de geologie. Ce mai, fabulos!

Cum ajungi

Am ajuns la baza urcușului care duce spre splendida faleză venind dinspre Tulcea și trecând prin Sarichioi, Enisala și Jurilovca. Tot traseul a fost plin de frumusețe. Mai întâi am poposit pe malul Lacului Razim și m-am încărcat pozitiv cu întreg tabloul care emana liniște și împăcare. Apoi, am întâlnit spectaculoasa Cetate Enisala și am gustat din măreția sa. Aici, de la înălțimea zidurilor vechi dar atât de încărcate de istorie, lumea se vede altfel. În final, de la Jurilovca am pornit spre Capul Doloșman pe un drum, mai întâi asfaltat, apoi unul ”închinat” pământului. Ambele porțiuni din traseu au fost pitorești.

Atunci când am ajuns într-un loc care părea scos din vremuri mult prea vechi și acoperite de un farmec aparte, am considerat că e timpul să las mașina să se odihnească și să pornesc la pas spre a descoperi zona. Aici, în mijlocul unor căsuțe ridicate din lut și acoperite cu stuf, am găsit un localnic extrem de primitor și foarte vorbăreț. El mi-a explicat că ceea ce văd reprezintă un proiect al unor studenți care au ridicat aceste acareturi cu destul de mulți ani în urmă. Tot dobrogeanul prietenos a fost cel de la care am achiziționat biletele pentru vizitare. Personal îi sunt tare recunoscătoare pentru că m-a sfătuit care e poteca cu cele mai frumoase priveliști.

Am văzut mulți turiști care mergeau cu mașina pe drumeagul îngust care duce la malul Lacului Razim. Nu vă recomand să faceți acest lucru. Pierdeți tot farmecul și toată povestea acestor locuri.

Poteca spre faleza înaltă

Așadar, am lăsat în dreapta drumul practicat de mașini și am pornit voinicește spre dealul uscat de soarele dogoritor, având drept reper o căsuță mică, albă. După ce am ajuns la căsuță și după ce am încercat să fotografiez toate florile care mi-au ieșit în cale, am schimbat direcția spre turnul de observare. După zece minute am ajuns lângă acesta și ceea ce am văzut e greu de descris. Aveți idee cum arată infinitul văzut de la înălțime? Veniți la Capul Doloșman și faceți cunoștință cu…..infinitul!

Cetatea Argamum

Capul Doloșman nu este renumit doar pentru peisajele sale spectaculoase, ci și pentru faptul că adăpostește de milenii ruinele unei cetăți. Aceasta este Cetatea Argamum, loc care răzbește peste timp cu istoria sa dar și cu legendele care-i conferă un farmec aparte.

Atestată de către Hecateu din Milet încă din secolul VI î.Hr., Cetatea Argamum este prima așezare umană de pe teritoriul românesc ce a fost pomenită într-o scriere antică. Întemeiată de către coloniștii greci care veneau din Asia Mica și care s-au stabilit încă de atunci pe malul Marii Negre, azi malul Lacului Razim, cetatea o detronează ca vârstă pe cea de la Histria. Aceasta din urmă a fost pentru mult timp considerată ca fiind cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României.

In secolul I după Hristos, Cetatea Argamum a intrat sub stăpânire romană, fiind considerată un punct important pe ruta Bizanțului spre Tyras.

Însă, cea care dă strălucire ruinelor cetății și invită călătorii să se piardă printre valurile de pământ de la Capul Doloșman, este legenda argonauților lui Iason.

Argonauții au fost în mitologia greacă cei 50 de eroi care, cu 50 de ani înainte de războiul Troiei, au alcătuit echipajul corabiei Argus. Printre ei se numărau: Heracle, Orfeu, Castor și Polux, Tezeu, Telamon, Peleus etc. Argonauții l-au însoțit pe Iason în faimoasa expediție organizată de acesta, la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care-i ceruse să-i aducă Lâna de Aur. Ei bine, se spune că argonauții lui Iason, purtând cu ei Lâna de Aur sustrasă de la regele Aetes, au poposit în portul din Argamum pentru a se odihni. Dacă legenda Argonauților se întemeiază pe o realitate istorică, asta ar însemna că Cetatea Argamum e cu mult mai veche decât se estimează azi.

Faleza și plaja de la Capul Doloșman

Sub un cer incredibil de frumos, și însoțită de un peisaj care te duce cu gândul la măreția naturii, am călcat cu grijă pe urmele isoriei și m-am simțit ca o exploratoare. Chiar dacă foarte multe dintre rămășițele cetății sunt încă adormite sub pământ, cele care își fac loc prin vegetația falezei sunt mai mult decât grăitoare.

La un moment dat, poteca care urma îndeaproape linia țărmului înalt m-a adus până la plaja de pe malul Lacului Razim. Am avut sentimentul că mă aflu la malul mării. Valurile și sunetul lor inconfundabil au accentuat emoția aceea pe care o ai doar atunci când marea te îmbrățișează cu toată frumusețea și nemărginirea ei.

De la plaja de pe malul lacului până la locul unde am lăsat mașina am urmat un drumeag de aproximativ 15 minute. Am avut astfel timp pentru încă o repriză de fotografii care surprind  pitorescul acestor locuri.

Dacă doar într-o singură zi, Dobrogea mi-a arătat atâta frumusețe și m-a făcut părtașă la atâta emoție atunci, cu siguranță voi reveni în zonă pentru mai multe zile. Voi ați colindat acest minunat petic de Românie?  

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !