Mănăstire Basarbovo

BISERICILE RUPESTRE IVANOVO ȘI BASARBOVO SAU O ALTFEL DE BULGARIE

A fost de ajuns doar un weekend ca să îmi dau seama că dincolo de Dunăre, la câțiva kilometri de Giurgiu, abia așteaptă să fie descoperită o Bulgarie pitorească și fascinantă. Știu că am mai spus lucrul acesta dar, mi-am propus să ”bat la pas” Bulgaria. Asta pentru faptul că am văzut-o doar în tranzit spre Grecia sau Turcia și ceea ce am descoperit a fost de-a dreptul impresionant.

Veliko Târnovo, Arbănași, Lovech și Melnik, toate sunt locuri care mi-au rămas în suflet și m-au determinat să mă reîntorc în Bulgaria. De data aceasta nu a mai fost în trecere.

Milkovata Guest House

Am pornit de acasă în jurul amiezii și am trecut granița pe la Ruse, spre seară. La cazare am ajuns odată cu lăsarea nopții. Drumurile puțin cam întortocheate și satele amorțite în întuneric au făcut ca destinația finală, Kașov, să fie găsită cu emoții. Am fost întâmpinată de proprietarul pensiunii cu zâmbetul pe buze și cu o româno-bulgară taaare amuzantă. Era atât de preocupat să îmi facă ședera plăcută încât nu mai pleca la culcare.

Dimineața a venit cu o surpriză uriașă. Priveliștea care mi s-a dezvăluit atunci când am ieșit din cameră m-a lăsat fără cuvinte. Ajunsesem într-un loc în care natura s-a întrecut pe sine în a crea un tablou perfect iar pensiunea întregea acest peisaj. Nikolai, gazda mea, s-a dovedit a fi la fel de amabil ca în seara precedentă iar micul dejun de pe terasa rustică și primitoare a fost de nota zece. Așa că, nu ocoliți pensiunea Milkovata Guest House atunci când ajungeți în zonă.



Booking.com

Bisericile rupestre Ivanovo

După o baie de frumusețe și liniște am pornit spre Ivanovo. Localitatea se află la aproximativ 20 de kilometri de Ruse și ”găzduiește” un complex monastic inclus în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO încă din anul 1979. Acesta este format dintr-o rețea de biserici, capele și mănăstiri care și-au găsit locul în stâncă, la 32 de metri deasupra râului Lom.

Se spune că numărul bisericilor a ajuns la un moment dat la 40 iar celelalte încăperi destinate rugăciunii și apropierii de Dumnezeu la 300.

Faima complexului de la Ivanovo, așezământ susținut chiar de conducătorii celui de-al Doilea Imperiu Bulgar prin donații frecvente, este datorată în special frescelor din secolul al XIII-lea și al XIX-lea păstrate în cinci dintre biserici. Acestea din urmă s-ar numi Paraclisul ”Sfântul Arhanghel Mihail”, Biserica Îngropată, Paraclisul ”Gospodev Dol”, Biserica Sfânta Teodora și Biserica Principală.

Specialiștii afirmă faptul că frescele de pe pereții bisericilor din stâncă, care încă își mai arată frumusețea și unicitatea, ar fi fost executate de pictori talentați. Aceștia au folosit în realizarea adevăratelor capodopere învăluite în curețenie și spiritualitate, multă culoare și elemente compoziționale specifice perioadei medievale.

Poteca spre grote

Am ajuns cu mașina până la baza zidului natural. Din parcarea amenajată la umbra vegetației luxuriante priveliștea era una încântătoare. Pe un perete stâncos, ieșit ostentativ din marea de verdeață care acoperea întreaga zonă, stătea agățată o terasă mică. La vedera ei mi-am pus imediat întrebarea cum voi ajunge la asemenea înălțime și mai ales dacă voi avea curajul să calc pe mica platformă. Mi se părea extrem de fragilă.

Ivanovo

Pentru a se ajunge la grotele săpate în stâncă trebuie parcurs un traseu amenajat cu scări și alei care șerpuiesc spre înălțime. Atunci când mă îndreptam spre primul rând de trepte, un domn drăguț care avea ca îndeletnicire comercializarea de produse tradiționale, mi-a făcut semn că nu e o idee bună. Mi-a arătat apoi o potecă îngustă dar mult mai lină și mi-a dat de înțeles că pe acolo trebuie să urc. După ce am parcurs traseul arătat de ”ghidul” meu cu plete cărunte am înțeles de ce m-a îndrumat așa. Peisajul de care am avut parte în drum spre bisericile din Ivanovo a fost o adevărată încântare.

Urcușul nu a durat mai mult de 10-15 minute, cu tot cu pauzele de căscat gura și admirat spectaculosul canion care se deschidea cu generozitate în fața mea. M-am încărcat cu o liniște atât de frumoasă și am avut ocazia să ascult efectiv glasul naturii. Stând acolo, sus, pe marginea hăului verde, am vizualizat atașamentul călugărilor pentru aceste locuri. Privind spre cer am simțit o apropiere față de tot ceea ce este pur și intens în lume, față de divinitate.

Picturile Bisericii Ivanovo și peisajele din jur

O deschizătură îngustă facilitează intrarea în biserica Sfânta Fecioară, parte a mănăstirii rupestre Sfântul Arhanghel Mihail. Se spune că această intrare a fost săpată de către oamenii de știință francezi care au cercetat picturile murale. Intrarea originală era acolo unde astăzi se află balconul. Cum intrau călugării pe acolo va rămâne un mister.

Ghidul, un personaj foarte simpatic și mereu cu zâmbetul pe buze, m-a purtat pentru câteva minute în istoria locului, explicând fiecare pictură în parte. Am încercat să țin pasul cu poveștile sale dar eram mereu furată de peisajul care se revărsa dincolo de balconul agățat de stâncă. Totuși, mi-a atras atenția povestea conform căreia Sfântul Gherasim de la Iordan a vindecat laba rănită a unui leu. Drept răsplată, leul i-a dat voie să îl încalece.

Calea de întoarcere spre parcarea unde am lăsat mașina a fost mai scurtă dar mai solicitantă. Am coborât pe scările menite să faciliteze turiștilor vizitarea grotelor din Ivanovo. Atunci când am ajuns jos am mulțumit printr-un zâmbet celui care m-a îndrumat în a parcurge traseul astfel. A fost un sfat minunat.

Mănăstrirea Basarbovo, istorie românească

Cu sufletul încărcat de frumusețe și cu o tolbă plină de fotografii am pornit spre următorul obiectiv, Mănăstirea Basarbovo. Aceasta se află la doar 15 kilometri de Ivanovo. Deci, ușor de ajuns.

Situată în valea râului Rusenski Lom, la aproximativ 35 de metri deasupra albiei acestuia, Mănăstirea rupestră ”Sfântul Dimitrie Basarbov” a fost declarată din 1978 patrimoniu arheologic de cultură de interes local. Ctitorită de familia Basarabilor chiar înainte de întemeierea Țării Românești, mănăstirea este o dovadă palpabilă a faptului că cele două maluri ale Dunării, nord și sud, făceau parte la vremea aceea din același trup românesc.

Povestea acestei mănăstiri atrage foarte mulți turiști români. Asta pentru că sfântul care este patronul acestei mănăstiri este și cel care patronează spiritual Bucureștiul.

Mănăstirea Basarbovo a devenit faimoasă în secolul al XVII-lea, după moartea Sfântului Dimitrie. Se spune că acesta a fost păstor și a dus o viață ascetică în grotele mănăstirii. Atunci când a murit sfântul a fost îngropat în biserica din sat. În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, un general rus ar fi ordonat transferarea moaștelor în Rusia. Drumul trecea prin România, mai precis prin București, oraș asupra căruia se abătuse ciuma.

Legenda spune că atunci când moaștele sfântului au intrat în București, oamenii au încetat să se mai prăpădească din cauza cumplitei maladii. Locuitorii Bucureștiului au cerut atunci generalului rus să lase moaștele sfântului aici. Astăzi, acestea se află în capitală, în Catedrala Patriarhală.

La pas prin curtea Mănăstirii

O curte plină de flori, o liniște copleșitoare, fețe bisericești blânde și un perete stâncos îmblânzit de razele soarelui, toate fac parte din tabloul care se dezvăluie atunci când ajungi la Mănăstirea Basarbovo.

La poalele peretelui care găzduiește biserica amenajată în peștera Sfântului Dimitrie se află camere și o sală de mese, toate săpate în stâncă. O bisericuță mică se ridică din covorul verde al ierbii, contrastând prin albul său cu cenușiul stâncilor. E tare frumos!

Pentru a ajunge la biserica din stâncă trebuie urcate aproximativ 50 de trepte din piatră. În capătul scărilor, cel care le urcă va descoperi o bisericuță, un lumânărar și mai multe spații săpate în peretele muntelui, spații dedicate de-a lungul vremii, rugăciunii.

Biserica încă păstrează iconostasul sculptat în lemn în anul 1941. O icoană care impresionează prin mărime îl înfățișează pe Sfântul Dimitrie cel Nou, stând în picioare. De jur împrejur sunt pictate scene din viața acestuia care descriu minunile și faptele sale deosebite.

De aici, de sus, totul se vede altfel. Încercați!

Stați aproape

O minunăție de zi! Peisajele au fost de vis iar experiențele…de împărtășit și altora. E ușor de ajuns, sunt multe variante de cazare în zonă la prețuri decente iar ceea ce descoperi e încântător. Așa că, nu ezitați să trageți o fugă dincolo de Dunăre pentru câteva zile. La doar câțiva kilometri distanță de graniță așteaptă să fie descoperite obiective interesante și pitorești.

Escapada mea de weekend nu s-a terminat aici. Zona e împânzită de frumuseți. Stați aproape și veți vedea pe unde mi-au mai umblat pașii. Urmează alte povești pe blog.

Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺

Dacă ți-a plăcut articolul, poți lăsa un comentariu mai jos!

Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook  și dă follow pe instagram !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here