CETATEA CAMENIȚA, POVESTE DE PE MALUL RÂULUI SMOTRÎH
Amintirile despre Camenița, coloratul și fascinantul oraș dezvăluit de-a lungul canionului dăltuit de râul Smotrîh, sunt încă proaspete. Am recitit articolul scris în urmă cu câteva zile și, da, aș mai fi avut de scris atât de multe despre minunăția asta de oraș! M-am oprit însă în acel punct în care, spun eu, am deschis apetitul iubitorilor de hoinăreli. Așa că, Ucraina este aici, la nord de noi, iar Camenița este la doar câțiva kilometri de Cernăuți.
Și ca să vă pun și mai mult pe jar, în acest loc de poveste am descoperit o mândrețe de cetate, care poate concura cu brio la categoria ”Cea mai mândră între cele…”. Nu-i așa că v-am făcut curioși?
Podul peste râul Smotrîh
Un pod lung și, puțin spus, spectaculos, dă răgaz celui care se îndreaptă spre cetate să se încarce cu frumusețea locului și să admire un spectacol în care măiestria omului se împletește armonios cu priceperea naturii. Nu știi care a făcut o treabă mai bună. Mie mi-a fost greu să decid. Canionul m-a lăsat fără cuvinte iar imaginea cetății deasupra acestuia este epică.
Se spune că Podul Cetății a intrat în cartea recordurilor Ucrainei, acesta fiind cel mai vechi pod construit pe teritoriul țării. Unii ar spune că începuturile sale s-ar pierde undeva pe vremea romanilor. Nu se cunosc foarte multe amănunte despre lucrul acesta dar, poveștile circulă…
Și nu numai poveștile circulă, ci și muuuulți turiști. Podul ce duce către Cetatea Camenița era arhiplin la orele amiezii. Din loc în loc, trepte pietruite deschideau calea celor care doreau să ajungă în zona verde traversată de Smotrîh, afluentul Nistrului. M-am mulțumit doar să admir acel hău sculptat de râul, aparent cuminte și inofensiv. O frumusețe de tablou!
Așa că, după o ședință foto pentru care am stat ceva timp la rând, locul ochit fiind cel mai bun pentru o imagine de copertă. După o trecere în revistă a Bastionului Armean, verigă importantă în sistemul general de fortificație al orașului, am ajuns sub zidurile cetății.
Poarta de intrare în Cetatea Camenița
O poartă modestă îmbie la trecere ușor stingheră în Cetatea Camenița. Nu se potrivește defel cu măreția construcției. Însă, abia după ce am trecut de ea mi-am dat seama că unele lucruri sunt făcute să îți țină curiozitatea întinsă la maxim și, în final, să te surprindă. După poartă m-a întâmpinat o cetate vie, un loc plin de culoare, arome și…istorie. Rar mi-a fost dat să văd așa un murmur al locului, al oamenilor, al lucrurilor și al atmosferei.
Îmi dau repede seama că aici nu te vei plictisi oricât de mult vei sta. Nu ai cum. Multe uși deschise, multe camere aranjate rustic, multe ateliere interactive și o minunată poveste spusă cu ajutorul personajelor îmbrăcate în straie tradiționale.
Am urcat și am coborât scări, am călcat iarba verde și moale simțind prospețimea pământului. Am admirat cerul care atrăgea privirea ca un magnet. Am ascultat șoapta zidurilor bine conservate și m-am afundat în mulțimea veselă și la fel de încântată ca și mine.
În Cetatea Camenița se gătește
Cât despre aromele în care este învăluită Cetatea Camenița, carnea se perpește tradițional pe țepușe așezate aproape de jarul încins. Tocana scade încet în ceaunul de tuci și pâinea se coace cât ai zice…Ucraina, în cuptorul de lut.
Că veni vorba de aluatul alb și pufos, aici am mâncat cea mai gustoasă și mai aromată pâine cu stafide. Parcă și acum îi simt gustul.☺Procesul de fabricare a fost chiar sub ochii mei. Păcat că flăcăul cu cămeșă albă și opinci tocite nu a divulgat rețeta. E de aflat!
Muzeul din Cetatea Camenița
După așa un festin și așa o delectare vizuală, merge și puțină istorie. Muzeul amenajat în încăperile cu pereți albi, prea albi parcă în contrast cu zidurile cenușii ale cetății, delectează vizitatorii cu întoarceri în timp. Povești mai mult sau mai puțin ”dureroase” pentru cei care au viețuit aici, în regiunea istorică Podolia, frânturi din vremurile oblăduite de seceră și de ciocan și obiecte care dezmiardă chipul privitorilor cu zâmbete largi.
Curtea Cetații
Nu se poate o incursiune prin curtea cetății cu douăsprezece turnuri fără să pășești cu o ușoară strângere de inimă pe culoarul îngust care însoțește zidurile sprijinite trainic pe malurile canionului. De aici, de sus, totul se vede altfel. Curtea pare mai încăpătoare iar gurile care străpung din loc în loc zidurile groase, lasă loc privirii să zboare peste locuri cu adevărat spectaculoase.
Ce n-aș fi dat să fiu un porumbel, să îmi întind aripile cu o ușurință firească și să mă las purtată într-o aventură deasupra raiului verde …
Cetatea Camenița – istorie
Cetatea Camenița este un loc învăluit în mister, povești și mult adevăr istoric…prea puțin spus. Orașul a fost atestat documentar în secolul al XI-lea, ca parte a Rusiei Kievene. În anul 1241 cetatea este nimicită de către tătari. După 111 ani, orașul este cucerit de către polonezii conduși de regele Cazimir al III-lea. Acesta face din Camenița un simbol al voievodatului Podolia, transformând urbea în capitală.
Pentru o mai bună apărare a ținutului de frecventele incursiuni nimicitoare ale turcilor și tătarilor, polonezii extind cetatea și sistemul defensiv existent de mai multe ori. Cu toate acestea, cetatea încă formează un design arhitectural coerent, fiind una dintre puținele construcții medievale din Ucraina relativ bine conservată. Nu degeaba se spune că face parte din mulțimea celor Șapte Minuni ale Ucrainei.
Ceea ce urmează, însă, este demn de luat în seamă. Înainte de aceste succesive viețuiri, cu aproximativ două milenii în urmă, pe aceste minunate plaiuri trăiau dacii. Unii istorici ucrainieni susțin faptul că strămoșii noștri ar fi întemeiat aici o cetate care se numea Petridava. A nu se confunda cu o altă cetate, Petrodava, aflată în apropierea orașului Piatra Neamț.
Deci, am călcat pe urmele strămoșilor mei, dacii…
Istoria orașului
Istoria orașului și implicit a cetății este destul de amplă. Am citit-o pe nerăsuflate de pe anumite siteuri de specialiatate, însă, am ajuns la concluzia că, în unele perioade este mult prea sumbră. Așa că, revin cu fața la soare, zâmbesc larg, trag aer în piept, privesc depărtările verzi și mă îmbăt cu legende.
Potrivit unei astfel de povești grăită la vremuri de pace și liniște de-a lungul pereților de piatră ridicați din apa râului Smotrîh, atunci când sultanul Osman al II-lea a venit la Camenița în 1621 să cucerească orașul, impresionat fiind de puterea fortificațiilor, ar fi întrebat cine le-a ridicat. Cineva i-ar fi răspuns că Dumnezeu. Atunci el ar fi replicat: Atunci Dumnezeu să o cucerească!
O altă legendă care circulă printre localnici spune că în râul Smotrîh este îngropat aur turcesc și că un tunel de 20 de kilometri leagă Cetatea Camenița de Hotin.
Privesc în josul zidurilor…
Vizitați Cetatea Camenița
Povești, imagini în care cerul se îngână cu pământul în înlănțuitea turnurilor semețe, arome și savori atât de simple dar atât de prețioase, culoare și viață, istorie…într-un cuvânt, Cetatea Camenița. E atât de aproape!
Merită să încaleci drumul spre Ucraina pentru o zi, surprizele pot apărea la fiecare pas. Și, mă refer doar la cele plăcute.☺
Nu încetați să iubiți, fiți frumoși și colorați-vă viața cu amintiri prețioase!☺
Pentru a fi la curent cu toate postarile mele apreciază pagina de facebook și dă follow pe instagram !
Materialul poate fi citit și pe ZdpN!
